Florum  VLASI SRBIJE
 
RUMÂŃI SÂRBĬEŞĆ * ROMÂNII TIMOCENI * RUMÎŃI TIMOĆEŃI * VLACHS OF SERBIA * Created by 2007
Să pastrăm graĭu rumîńesk - să lunźim traĭu omeńesk!
Stapânu-domaćin: Paun Es Durlić, etnolog
FotoVLAHORIJA Vlaski recnik

Izaberi jezik * Select language: Srpski cir Srpski lat Româna Deutsch English
Молим вас да се пријавите или се региструјете.

Пријавите се корисничким именом, лозинком и дужином сесије
Напредна претрага  

Вести:

SKANDAL U NACIONALNOM SAVETU VLAHA:
 ODLUKA O "STANDARDIZACIJI" DONETA NA TEŠKOJ OBMANI ČLANOVA,
 JER SU IZJAVE DVOJICE UGLEDNIH NAUČNIKA O VLAŠKOM JEZIKU - IZMIŠLJENE!
http://www.paundurlic.com/forum.vlasi.srbije/index.php?topic=2080.msg8881;topicseen#msg8881


Аутор Тема: Cultura populară a românilor din Timoc - Annemarie SORESCU MARINKOVIĆ  (Прочитано 1908 пута)

Volcae

  • Библиотекар Флорума
  • *****
  • Ван мреже Ван мреже
  • Поруке: 1294

Cultura populară a românilor din Timoc, Annemarie SORESCU MARINKOVIĆ

1.2. Limba vorbită
Atât românii timoceni din Serbia, cât şi cei din Bulgaria, sunt, în marea lor
majoritate, bilingvi, vorbind atât limba română, cât şi limba sârbă, respectiv bulgară.
Există însă şi excepţii, în generaţiile foarte tinere sau foarte bătrâne: în satele izolate se
pot întâlni bătrâni care nu ştiu sârbeşte, în timp ce se constată o tendinţă, tot mai
accentuată în ultimul timp, în rândul generaţiei tinere, de a învăţa doar sârbeşte. De
asemenea, folosirea intensivă a limbii de stat nu a rămas fără urme. Pe lângă
împrumuturile masive, dintre care unele afectează chiar fondul lexical de bază,
numeroase sunt neologismele din sârbă sau bulgară, care colorează în mod specific
aceste graiuri şi contribuie la îmbogăţirea continuă a vocabularului.
Românii de pe Valea Timocului sârbesc se împart în două grupe, în funcţie de
graiul vorbit: ungureni şi ţărani. Ungurenii, mult mai numeroşi şi locuind în regiunea
delimitată de râul Morava la vest, Crna Reka la sud, Dunăre la nord şi Timoc la est,
____________________
2 Pentru o analiză mai detaliată a conştiinţei dublei apartenenţe la românii timoceni din Bulgaria vezi
Budiş 2001: 28.

3 Trebuie menţionat faptul că în Serbia de răsărit, după revoluţia din 1989, românii au început să
sosească în număr foarte mare, la început în căutare de muncă, iar mai apoi pentru a se stabili permanent, de
regulă căsătorindu-se cu cetăţeni sârbi.


74

vorbesc un grai care reprezintă continuarea directă a subdialectului bănăţean, în timp ce
graiul ţăranilor, care trăiesc în regiunea Ključ şi Negotinska Krajna, este foarte apropiat
de subdialectul muntean al limbii române. I. Pătruţ, în 1942, în Folklor dela românii din
Sârbia, vorbind despre limba românilor timoceni, afirma: „Din punct de vedere al
graiului, teritoriul locuit de aceşti Români se împarte în două părţi: una mai mare, la
Vest, care aparţine graiului bănăţean, şi a doua la Est, în Craina, în care se vorbeşte un
graiu foarte apropiat de cel din partea apuseană a Olteniei”, oferind şi o succintă
descriere a diferenţelor dintre cele două idiomuri: „Deosebirea dintre cele două graiuri o
constitue mai ales felul în care se pronunţă sunetele t, d, urmate de e, i, şi africatele ĉ, ĝ
(ce, ge). În localităţile cu graiu bănăţean, în loc de t, d (urmate de e, i) se rosteşte ć, dź,
iar în loc de ĉ, ĝ (ce, ge), ś, ź. În localităţile care ţin de graiul oltenesc, ĉ, ĝ se rostesc ca
în limba literară (ce, ge), dar t, d (urmate de e, i) devin t’, d’, ca în Vestul Olteniei şi prin
Transilvania” (Pătruţ 1942: 331). Emil Petrovici, într-un studiu apărut în acelaşi număr
al Anuarului Arhivei de Folklor, descrie graiul vorbit în satul Jdrela, din Serbia de
răsărit, asemănător cu cel de pe Valea Almăjului şi, în general, cu cel din sudul
Banatului (Petrovici 1942: 56). Aceste două însemnări se numără, din păcate, printre
foarte puţinele surse dialectologice româneşti cu privire la subdialectele vorbite de
românii timoceni.
Etnolingvista Biljana Sikimić, din Serbia, pe baza propriilor cercetări de teren
desfăşurate între anii 1999 şi 2000, a realizat o hartă a graiurilor româneşti vorbite pe
teritoriul acestui stat. Aceasta, pe lângă patru puncte româneşti din Banatul sârbesc, a
inclus şase localităţi de ungureni (Dubočka, Kladurovo, Jabukovac, Zlot, Metovnica şi
Baševica) şi şapte de ţărani (Podvrška, Dušanovac, Kobišnica, Mokranje, Kovilovo,
Gradskovo şi Halovo) de pe Valea Timocului (Sikimić 2003: 89). Autoarea trăgea
concluzia că, în arealul lingvistic extrem de complex al Serbiei de nord-est – în zonă
existând sate de sârbi, de români ungureni şi ţărani, precum şi de bufeni (stabiliţi relativ
recent în oraşele miniere din zonă) şi încheindu-se multe căsătorii mixte – situaţia
lingvistică este mult mai complicată decât s-ar părea. Astfel, pe lângă cele două
subdialecte, bănăţean şi muntean, trebuie să se ţină cont şi de existenţa graiului
bufenilor, în jurul oraşului Majdanpek. În ceea ce priveşte subdialectul bănăţean, există
o serie de diferenţe între graiurile vestice (satele Dubočka şi Kladurovo) şi cele estice
(punctul Metovnica), satul Zlot, pe de altă parte, deosebindu-se şi de unele, şi de
celelalte. Şi în spaţiul relativ redus în care se vorbeşte subdialectul muntean există cel
puţin două graiuri diferite, fără graniţe foarte ferme (Sikimić 2005 a: 149-150). Din
perspectivă sociolingvistică, cercetătoarea sârbă observă diferenţe în limba vorbită între
persoanele tinere şi bătrâne, notând că la tineri (născuţi, de regulă, după 1960) pot fi
observate modificări de intonaţie şi restrângerea fondului lexical; de asemenea, influenţa
dialectului sârbesc vorbit în zonă este evidentă în calcuri şi în numeroasele împrumuturi
lexicale (Sikimić 2001: 113).
Românii din zona Timocului bulgăresc se împart în văleni, câmpeni şi pădureni,
după zonele geografice în care trăiesc. Deşi cunoscute de multă vreme, nici aceste
graiuri nu s-au bucurat de atenţia corespunzătoare din partea specialiştilor. Primele
cercetări datează de la începutul secolului trecut şi aparţin lui Gustav Weigand, care a
inclus în reţeaua anchetată de el în vederea întocmirii Atlasului Limbii Române şi trei
localităţi din acest spaţiu.

75

Un sfert de veac mai târziu, Emanoil Bucuţa făcea o analiză onorabilă a limbii
vorbite în aceste locuri, precum şi a folclorului şi a istoriei acestei comunităţi (Bucuţa
1923 /1943/). Începând cu anul 1969, Virgil Nestorescu a întreprins, în mod sistematic,
anchete dialectale în 28 de localităţi cu populaţie românească din regiunea Vidin. În
volumul Românii timoceni din Bulgaria, acesta a remarcat câteva fenomene care atrag
atenţia chiar de la primele contacte cu vorbitorii acestor graiuri, şi anume o serie de
fonetisme arhaice şi de fenomene morfologice ieşite din comun, dintre care cel mai
interesant pare a fi conservarea unei forme identice de conjunctiv şi indicativ,
explicată prin condiţiile speciale de evoluţie pe un teren lingvistic străin, departe de
influenţa nivelatoare a limbii române literare, nu printr-o relaţie cu dialectele suddunărene
(Nestorescu 1996).

76

http://iit.iit.tuiasi.ro/philippide/asociatia/asociatia_admin/upload/II_1_Marinkovic.pdf
Пријави уреднику   Сачувана