Reč învață nije obrađena kao osnovna reč!

Reč învață u karticama drugih reči
Br	Vlaški	Rumunski	Srpski	Gnezdo reči	Reč u umotvorinama	Akcija
285	aflatuorĭ	aflător	налазач	aflatuorĭ (aflatuаrĭе) (mn. aflatuorĭ, aflatuаrĭе) [akc. aflatuorĭ] (prid.) — (izob.) nalazač, pronalazač (ret.) izumitelj ◊ învață kopuoĭu să fiĭe bun aflatuorĭ đi žuaviń — dresiraj kera da bude dobar nalazač divljači [Por.] ∞ afla		[Vidi]
1326	dadauorĭ	?	дадаори	dadauorĭ [akc. dadauorĭ] (i. m.) — dadaori, tradicionalna narodna igra Vlaha Crnorečja ◊ ura-sta s-a žukat în tuaće saćiļi, ama sî kĭamă șî tramuriśa — ovo kolo se igra u svim selima, ali se zove i „tramuriša” ♦ / < de doa ori — „po dva puta” ♦ sin. tramuriśa — „drhtava, treperava” [Crn.]	(Ima umotvorina!)	[Vidi]
1744	danț	danţ	коло	danț (mn. danțurĭ) [akc. danț] (i. s.) — 1. kolo; vrsta narodne igre u kojoj se igrači uz muziku neprestano kreću laganim koracima napred ili na desnu stranu ◊ danțu la nuoĭ s-a žukat numa pi la nunț, șî aĭa kînd nuntașî a trĭekut pin sat — danc se kod nas igrao samo na svadbama, i to kada su svatovi prolazili kroz selo ♦ sin uără 2. grupa ljudi oko vođe ◊ puartă danțu pin sat, adunat ćińerișu șî-ĭ învață să ļipîĭe la kîărț — kolovođa u selu, okupio mlade i uči ih da lupaju karte ◊ o sî va vină parințî, ș-o sî va spargă danțu — doći će vam roditelji, pa će vam rasturiti družinu ◊ s-a prins într-un danț ku iĭ — uhvatio se u isto kolo sa njima [Por.]		[Vidi]
1280	dîskaļiță	dăscăliță	учитељица	dîskaļiță (mn. dîskaļiț) [akc. dîskaļiță] (i. ž.) — učiteljica, prosvetni radnik ◊ fata mĭa a gaćit șkuala đi daskîļ ș-akuma ĭe dîskaļiță, lukră la șkuală la nuoĭ în sat, învață kopiĭi — moja kćerka je završila učiteljsku školu i sada je učiteljica, radi u školi kod nas u selu, uči decu [Por.] ◊ am avut dîskaļiță ćinîră, șî la șkolarĭ mult ļ-a fuost drag đi ĭa — imali smo mladu učiteljicu, i đaci su je mnogo voleli [Crn.] ♦ up. daskîl [Por.] ♦ dij. sin. oćituluaĭkă [GPek] ∞ șkuală		[Vidi]
1640	đișćinźe	deștinge	отпасати	đișćinźe (ĭuo đișćing, ĭel đișćinźe) [akc. đișćinźe] (gl. p. ref.) — 1. otpasati, skinuti opasač, kaiš ili učkur kojim je što opasano, obavijeno ◊ învață kopilu să đișćingă sîngur kuraua la nadraź — nauči dete da samo otpaše kaiš na pantalonama ♦ sin. đizļega [Por.]		[Vidi]
1601	đizvața	dezvăţa	одучити	đizvața (ĭuo ma đizvîăț, ĭel sa đizvață) [akc. đizvața] (gl. p. ref.) — odučiti (se), odviknuti (se); promeniti naviku ◊ kum uomu sa învață, așa sa șî đizvață — kako se čovek navinke, tako se i odvikne ♦ supr. învața [Por.]		[Vidi]
2291	fluĭeruț	fluieraș	фрулица	fluĭeruț (mn. fluĭeruță) [akc. fluĭeruț] (i. s.) — (muz.)(demin.) frulica ◊ are șî kopilu un fluĭeruț, dakă învață ĭută, o sî-ĭ kumparăm fluir măĭ mare — ima i dete jednu frulicu, ako bude brzo učilo, kupićemo mu veću frulu ♦ var. fluĭerĭel [Por.] ∞ fluir		[Vidi]
2814	învața	învăţa	учити	învața (ĭuo învîăț, ĭel învață) [akc. învața] (gl. p. ref.) — učiti, obrazovati se, sticati nove navike ◊ daskulu învață kopiĭi — učitelj uči decu ◊ baț vita sî sa învĭață să nu sa dukă în luok — biješ stoku da nauči da ne ide u njivu ◊ frumuos kîntă, ama grĭeu învață kînćik nou — lepo peva, ali teško uči novu pesmu ♦ supr. đizvața [Por.]		[Vidi]
3960	pruost	prost	наиван	pruost (pruastă) (mn. pruoșć, pruașće) [akc. pruost] (prid.) — 1. (o čoveku) naivan, priprost; priglup ◊ nu fi pruost, nuĭe aĭa așa kum țî sa-m pare țîĭe — ne budi naivan, nije to tako kako se tebi čini ◊ nu învață bińe la șkuală kî ĭe, saraku, pruost đi kap — ne uči dobro u školi jer je, siroma, priglup 2. (o poslu) jednostavan, lak ◊ a fuost mik ș-a putut să lukre numa vrun lukru pruost — bio je mali, i mogao je da radi samo neki jednostavan posao [Por.]		[Vidi]