VORBARĬ RUMÎŃESK
VLAŠKO-SRPSKI REČNIK
 
Etno-leksikon tradicionalne kulture Vlaha istočne Srbije
Originalan on-line internet program za akviziciju reči iz umirućeg jezika srbijanskih Vlaha
Autor projekta
(koncept rečnika, ortografija i softver):
Paun Es Durlić,
dipl. etnolog
Majdanpek, Srbija
http://www.paundurlic.com/vlaski.recnik

Stalni konsultantni za softver:
Ivan Reković
Predrag Durlić-Vujić

Stalni konsultanti za rečnik:
Olgica Petković, prof.
dr Annemarie Sorescu Marinković

 

 

 
Neredigovan i nelektorisan tekst, samo za ličnu upotrebu!
Rečnik zvanično počeo sa radom 1. IX 2011. godine.
 
Ova verzija štampana:
18.04.2014, 08:32:15

Broj obrađenih reči:

2868
 

 

LISTA SARADNIKA - OBRAĐIVAČA REČI


Rb Ime Prezime Mesto Područje Signatura


1)  Paun  Durlić  Rudna Glava  Porečka Reka [Por]  Durlić  
2)  Filip  Paunjelović  Osnić  Crna Reka [Crn.]  F. Paunjelović  
3)  Velimir  Trailović  Prahovo  Carani Kmpenji [Kmp.]  V. Trailović  
4)  Dejan  Balčanović  Samarinovac  Carani Kmpenji [Kmp.]  D. Balčanović  
5)  Goran  Petrović  Topolnica  Porečka Reka [Por.]  G. Petrović  
6)  Saša  Pistoljević  Batinac  Moravci [Mor.]  S. Meyconi  
7)  Ivica  Glišić  Žitkovica  Braničevo [Bran.]  I. Glišić  
8)  Dragomir  Dragić  Krivelj  Crna Reka [Crn.]  D. Dragić  
9)  Mira  Jovanović  Dubočane  Krajna, Padureni [Pad.]  Mira Jovanović  
10)  Jelenko  Trifunović  Crnajka  Porečka Reka [Por.]  J. Trifunović  
11)  Zvonko  Trailović  Osnić  Crna Reka [Crn.]  Z. Trailović  
12)  Damir  Ilić  Sige  Homolje [Hom.]  D. Ilić  
13)  Goran  Bujić  Mali Izvor  Crna Reka [Crn.]  G. Bujić  
14)  Goran  Bicanović  Doljašnica  Braničevo [Bran.]  Goran Bicanović  
15)  Vladan  Nikolić  Žitkovica  Braničevo [Bran.]  V. Nikolić  
16)  Desimir  Marković  Leskovo  Gornji Pek [GPek]  D. Marković  
17)  Milosav  Jenić  Rečica  Stig [Stig]  M. Jenić  
18)  Mikica  Ranđelović  Negotin  Porečka Reka [Por.]  M. Ranđelović  
19)  Dragan  Stojanjelović  Žagubica  Homolje [Hom.]  D. Stojanjelović  
20)  Staniša  Dragojević  Manastirica  Mlava [Mlava]  S. Dragojević  
21)  Nikola  German  Ranovac (Slana)  Mlava [Mlava]  N. German  
22)  Oliver  Janković  Vlaška  Ćuprijsko Pomoravlje  Oliver Janković  
23)  Dejan  Ilić  Vrbnica  Pomoravlje [Pom.]  Dejan Ilić  


SARADNICI - KAZIVAČI


* Adamović Nedeljko, (Isakovo) * Adamović Ljubiša, (Bošnjak, Mlava) * Adamović Ankica, (Busur) * Aleksandrović Bojan, (Malajnica) * Aleksić Anđelka, (Rašanac) * Balčanović Dejan, (Kobišnica) * Balčanović Dejan, (Samarinovac) * Binđesko Vlada, (Majdanpek) * Blagojević Janko, (Jasikovo) * Bogdanović Eva, (Ranovac) * Brndušić Ivan, (Osanica) * Brndušić Jana, (Osanica) * Bulutić Branislav, (Ševica) * Damjanović Marija, (Proštinac) * Demić Dragan, (Rašanac) * Dragić Dragomir, (Krivelj) * Dragojević Staniša, (Manastirica, Mlava) * Drikić Branka, (Brnjica) * Drndarević Miroslav, (Valakonje) * Dumitrašković Trailo, (Osnić) * Durlić Lazar, (Rudna Glava) * Durlić Paun Es, (Rudna Glava) * Đorđević Stana, (Beljajka) * Đorđević Savica, (Samarinovac) * Filipović Mirjana V., (Vlaška, Ćuprija) * Garašević Slavica, (Bobovo) * Germanović Mihajlo, (Rudna Glava) * Golubović Tihomir, (Bigrenica) * Ilić Paun, (Tanda) * Ilić Slavoljub, (Sige) * Ilić Jane, (Dobra Voda) * Ilić Zoran, (Crnajka) * Ilić Živadin, (Dobra Voda) * Ilić Dejan, (Vrbnica) * Jenić Milosav, (Rečica, Požarevac) * Jovanović Nevenka, (Sige) * Jovanović Dragi, (Dubočka) * Jovanović Dragi, (Dubočka) * Knežica Marica, (Laznica) * Kračunović Dragoš, (Subotica) * Krajničan Božidar, (Majdanpek) * Lazarević Ivanka, (Osnić) * Lazarević Milica, (Subotica) * Makismović Siniša, (Melnica) * Makulović Jelisaveta, (Rudna Glava) * Marković dr Desimir, (Leskovo) * Marković Milan, (Leskovo) * Martinović Stana, (Leskovo) * Milovanović Dušan, (Vlaška, Ćuprija) * Mitrović Ljubiša, (Kobilje) * Mitrović Dragica, (Kobilje) * Njagojević Novica, (Dupljane) * Paunjelović Filip, (Osnić) * Paunović Borislav, (Rudna Glava) * Paunović Vojkica, (Šipikovo) * Paunović Viktorija, (Crnajka) * Paunović Javorka, (Starčevo) * Paunović Vojkica, (Halovo) * Paunović Vojkica, (Gradskovo) * Paunović Petar, (Snegotin) * Pavlović Mla, (Laznica) * Pavlović Velika, (Boljetin) * Petković Slavica, (Voluja) * Petrović Ljubiša, (Topla) * Petrović Goran, (Topolnica) * Priulović Slavoljub, (Neresnica) * Prvulović Goran, (Crnajka) * Roškić Olga, (Prahovo) * Rucić Paun, (Majdanpek) * Točaković Čedomir, (Plavna) * Trailović Aleksija, (Rudna Glava) * Trailović Ljana, (Svinjarevo) * Trailović Olgica, (Rudna Glava) * Trifunović Dragi, (Rudna Glava) * Trifunović Jelenko, (Crnajka) * Trujić Aleksa, (Bigrenica) * Vajkić Dragoslav, (Bučje) *


MESTA SA BROJEM ZAPISANIH REČI
Aljudovo-2 Bačevica-2 Bogovina-3 Boljetin-5 Brnjica-2 Brodica-2 Brza Palanka-1 Bučje-2 Busur-2 Crnajka-12 Debeli Lug-13 Dobro Polje-2 Doljašnica-2 Dubočane-3 Duboka-1 Gamzigrad-6 Gornjane-6 Halovo-3 Jasikovo-25 Klokočevac-6 Kobilje-1 Krivelj-4 Laznica-2 Leskovo-20 Lubnica-8 Majdanpek-19 Mali Izvor-20 Manastirica, Kladovo-1 Manastirica, Mlava-28 Metovnica-2 Mustapić-1 Neresnica-4 Osnić-533 Plamna-1 Podgorac-10 Porodin-1 Prahovo-14 Radujevac-1 Ranovac-8 Rašanac-3 Rečica (Požarevac)-1 Rečica, Požarevac-2 Rudna Glava-1762 Samarinovac-71 Šarbanovac-6 Savinac-2 Ševica-1 Sige-57 Slatina, Bor-2 Snegotin-2 Subotica-2 Tanda-147 Topla-7 Topolnica-9 Valakonje-6 Velika Kamenica-1 Voluja-3 Vrbnica-1 Žagubica-1 Žitkovica-1 Zlot-2 Đurakovo-1
Svega: 63 sela

ORTOGRAFSKI PRISTUP
(Definicija jezika)

Vlaški jezik je popularni srpski naziv za rumunske dijalekte, kojima kao svojim maternjim jezikom govore Vlasi istočne Srbije. To je jezik samo u etno ili socio-lingvističkom smislu, ne i po naučnim lingvističkim kriterijumima, prema kojima su kategorisani savremeni književni jezici i njihova narečja. Prema tim kriterijumima, vlaški jezik pripada rumunskom književnom jeziku, i odnosi se prema njemu kao i svako narečje prema svom normiranom jezičkom idiomu. To nesvesno priznaje i svaki Vlah, ma koliko priprost bio, kada na svom maternjem dijalektu kaže za sebe ko je i šta je, i kako mu se zove jezik koji je upio sa majčinih usana! Ta rečenica na književnom rumunskom glasi: Eu sunt român care vorbeşte româneşte! A na vlaškim dijalektima glasi ovako: Ĭuo sînt rumîn kare vorbĭaşće rumîńaşće / Ĭo sînt rumîn kare vorbĭeşťe rumîńеşťe! Vlaški jezik je, zapravo, narodni rumunski jezik, čija je specifičnost u tome što već nekoliko vekova živi u osami, van rumunske matice, i bez ikakvog dodira sa njom, a u okrilju i pod snažnim uticajem nesrodnog srpskog jezika, pred kojim je na kraju i potpuno poklekao. Ovaj rečnik, nazvan Vorbar u duhu narodnoga govora Vlaha, jeste poduhvat jednog etnologa, Vlaha, sa grupom entuzijasta, koji golim rukama vade vlaške reči ispod jezičke ruševine, pomno ispituju koja sećanja u naroda budi njihov poslednji šapat, i pažljivo ih slažu u otvorenu riznicu vlaške duhovne kulture, koja je do sada bila tajanstvena i nepoznata, a od sada je na internetu otvorena svakom, i dostupna svima!

ORTOGRAFSKI SISTEM
(Princip pisanja)


Zapisivanje vlaških narečja vršeno je u potpunosti prema dijalektološkom fonetskom principu "jedan glas - jedno slovo", a izbor znakova zasnovan je na APHI tablicama, usvojenih od strane međunarodnih lingvističkih asocijacija, a uobličen je i s posebnim obzirom prema rumunskoj ortografskoj tradiciji, zbog gledišta autora da je vlaški jezik rumunski narodni jezik, i da vlaški govori stoje prema rumunskom književnom jeziku kao što stoje dijalekti bilo koga jezika prema svom književnom idiomu; APHI sdandard - nastao 1928. godine - modifikovan je u skladu sa mogućnostima UTF-8 kodnog sistema, koji je dominantni trend u korišćenju savremenih internet aplikacija.

 

Br. Lat.   Ћир. Ung. Car. Primeri
01 а а + + muma, tata
02 ă /ъ/ + + mumă, tată
03 b б + + bun
04 ţ ц + + ţîţă
05 č ч - + čas, činstă
06 ć ћ + - ćuş, punće
07 d д + + dada
08 /дз/ + - amă, buă
09 ğ џ - + ğam, ğer, ğińere  
10 đ ђ + - đestul, đimikat
11 ď /дј/ - + ďeparťe
12 e е + + umbrĭel
13 f ф + + fată, fufă
14 g г + + guangă
15 h х /+/ /?/ hoĭ, hală
16 i и + + mik, ļipit
17 î /ы/ + + înka, mîńe
18 ĭ ј + + ĭerĭ, naĭurļa
19 k к + + kuonk
20 l л + + lumină, pulpĭe
21 ļ љ + + bukļuk, ļină
22 m м + + umblarĭe
23 n н + + nană
24 ń њ + + ńikruśatu, ińel
25 o о + + koluo, busuĭuok
26 p п + + pumn, zdumpîńe
27 r р + + pripur
28 s с + + somsou, kuprins
29 ş ш + + muşmulă, şuşumigă
30 ś /шј/ + - śas, urḑîś
31 t т + + tuamna, atîta
32 ť /тј/ - + preťin, pĭeşťe, ťindă
33 u у + + mult, dus
34 v в + + vîlvă
35 z з + + zatrit, zorzoļană
36 ž ж + + žîguare, žîglă
37 ź /жј/ + + źugastru, murźa
        32 32  

Vlaški rečnik - tehničke skraćenice
   

TEHNIČKE SKRAĆENICE

agr. = agronomija
akc. = acut; akcenat (naglašen glas je boldiran)
anat. = delovi ljudskog i životinjskog tela
aneg. = anegdota
antr. = imena ljudi, nadimci, porodični nadimci
augm. = augmentativ
bot. = biljni svet
br. = broj / numeral /
Bran. = Braničevo (sliv Donjeg Peka)
Buf. = Bufani, rudari u Majdanpeku (Oltenci iz Banata)
Bug. = bugarski, iz bugarskog jezika
cf. = uporedi
Crn. = Crnorečani, (sliv Crnog Timoka)
gen. = genitiv
geog. = geografski pojam; oblici reljefa
gl. bezl. = glagol bezlični / verb impersonal  /
gl. n. = glagol, neprelazni / verb intranzitiv /
gl. p. = glagol, prelazni / verb tranzitiv /
gl. p. ref. = gl. prelazni, refleksivni / verb tranz. refl. /
nesvrš. = glagol nesvršen / verb imperfectiv /
GPek = Gornjopečani (sliv Gornjeg Peka)
Grč. = grčki, iz grčkog jezika
dat. = dativ
demin. = deminutiv
demon. = demonologija
dij. sin. = dijalektološki sinonim, druga reč sa istim značenjem u drugom govornom području
dij. var. = dijalekatska varijanta unete reči, piše se ispred reči iz drugoga dijalekta kada se značenja u potpunosti podudaraju, (vidi: var. ).
Dun. = Dunavljani ("Valjanci", priobalje Dunava, Ključ i Krajina)
ent. = entomologija: insekti
erg. = ergonomija: rad, poslovanje, zanat
exp. = explikacia - tumačenje autora rečnika
euf. = eufemizam
fam. = familijarno
folk. = u folkloru: narodnoj poeziji i prozi
hidr. = hudronim, imena vodotokova
hip. = hipokoristik; (ime od milja; nadimak)
Hom. = Homolje
iht. = ihtiologija (ribe)
i. ž. = imenica ženskog roda / substantiv feminim /
izob. = reč se izobičajila; nije više u upotrebi
i. m. = imenica muškog roda / substantiv masculin /
ins. = instrumenti (alat, oruđa, mašine; objekti)
iron. = ironično
i. s. = imenica srednjeg roda / substantiv neutru /
izr. = izreka
inov. = inovacija, novina u obliku reči, značenju ili nekoj drugoj govornoj osobini
jed. = jednina / singular /
kal. = kalendarski; dan, običaj ili verovanje iz godišnjeg ciklusa
kletva = kletva, blasfemija
Kmp. = "Kmpenj", ravničari Negotinske Krajine
kom. = komentar, napomena redakcije
komp. = komparativ
ktet. = ktetik, prisvojni pridev od imena naselja
l.i. = lično ime
leg. = legenda
m. r. = muški rod
mag. = magijski obrazac, postupak; bajalica
Mađ. = mađarski, iz mađarskog jezika
med. = medicina (bolesti, lekovi ...)
mik. = mikologija (pečurke i gljive)
min. = mineral
mitol. = mitologija, mit. bića
Mlava = Srednji tok Mlave, opšt. Petrovac
mn. = množina / plural /
Mor. = Moravci u opšt. Čuprija
muz. = muzika, pojmovi iz oblasti muzike
Nem. = nemački, iz nemačkog jezika
nesvrš. = glagol nesvršenog vida /imperfectiv/
nutr. = nutricionizam, oblast ishrane (mînkăre)
ojk. = ojkonim, ime naselja
onom. = onomatopeja
opis = opis (prošireno objašnjenje)
ornit. = ptice; živina
oron. = oronimija (reljef, oblici terena)
Pad. = Padurenji; Vlasi Munćani između Carana u Porečana
part. = partikula, rečca / particulă /
pej. = pejorativ (pogrdno)
pital. = pitalica
Pom. = Pomoravci, Vlasi u okolini Požarevca
Por. = Porečani, Vlasi u slivu Porečke reke
posl. = poslovica
pred. = predlog / prepoziţie /
pref. = prefiks / prefix /
prid. = pridev / adjectiv /
prid. nepr. = pridev nepromenljiv / adjectiv invariabil /
pril. = prilog / adverb /
psih. = psihički, psihološki: osećanja, raspoloženja, narav
psov. = psovka
rel. = religija, crkva; verovanja
Res. = Resavci, Vlasi u slivu Resave
ret. = reč se retko (ili sve ređe) koristi
rom. = româneşte - rumunski književni jezik
r.s. = rodno selo, kad je kazivač sačuvao govor rodnog sela, iako živi u drugom mestu
Rus. = ruski, iz ruskog jezika
s. r. = srednji rod
sint. = sintagma, grupa reči, izraz
skr. = skraćeni oblik reči
Srb. = srpski, iz srpkog jezika
srod. = srodstvo i srodnički odnosi
Stig = Stižani, Vlasi s područja Stiga
stih = stih, deo iz pesme
supr. = suprotno značenje
svrš. = glagol svršenog vida / perfectiv /
tehn. = tehnika (alati, oruđa, mašine, objekti)
Tim. = Timočani, Vlasi Carani, na području donjeg Timoka
top. = toponim, ime mesta, naročito delova terena
Tur. = turski, iz turskog jezika
u izr. = u izrazu; značenje koju reč ima smao u izrazu
up. = uporedi; vidi
uspav. = uspavanka
uzv. = uzvik / interjecţie /
var. = ispred reči koja se navodi kao varijanta u okviru istoga narečja, odnosno područja (vidi: dij. var.).
verov. = verovanje
vet. = veterina
vez. = veznik / conjucţie /
vulg. = vulgarno
zag. = zagonetka
zam. = zamenica / pronume /
zast. = zastarelo (reč ili značenje)
zb. = zbirna imenica
zdrav. = zdravica (na slavi ili drugoj svetkovini)
zool. = zoologija: životinjski svet
Zvizd = Zviždani, Vlasi u srednjem Peku, opšt. Kučevo
ž. r. = ženski rod

= poveznica: upućuje na povezanu reč
= beli romb: prethodi frazama na vlaškom
= crno romb: prethodi objašnjenjima

/ <

= etimologija, poreklo reči

/ ? <

= etimološka hipoteza; nesigurno, pretpostavka
 

VORBARĬ - REČNIK

a, ă, b, ţ, č, ć, d, ḑ, ğ, đ, ď, e, f, g, h, i, î, ĭ, k, l, ļ, m, n, ń, o, p, r, s, ş, ś, t, ť, u, v, z, ž, ź,

ţ(ц)


ţak! (uzv.) — (onom.) cak! caktanje, zvuk koji se čuje kada se nešto preseče (makazama), prelomi ili pukne ◊ veńi ku fuarfiśiļi-n mînă, şi - ţak! - taĭe aţa — došao je sa makazama u rukama, i - cak! - preseče konac  [GPek]

Rumunske paralele: ȚAC interj. Cuvânt care imită un ţăcănit sau zgomotul produs la tăierea unui material (cu foarfecele). ◊ Loc. adv. Țac-pac = repede, cât ai clipi din ochi. – Onomatopee. Sursa: DEX98 (1998)

ţakaĭală (mn. ţakaĭaļe) [akc. ţakaĭală] (i. ž.) — (onom.) caktanje, čukanje; kuckanje; zveckanje ◊ am un śas batrîn, ăl ţîn pi parĭaće-n suobă, da ţakaĭala iĭ s-auđe tumu-ntrauşă — imam jedan stari sat, držim ga na zidu u sobi, a kucanje mu se čuje čak u dvorištu [GPek] ♦ dij. var. ţîkaĭală [Por.] ∞ ţakai

ţaklă (mn. ţîăkļi) [akc. ţaklă] (i. ž.) — staklo, prozorsko ◊ mi s-a spart ţakla la pĭenđeră — razbilo mi se staklo na prozoru [Res.] ♦ dij. var. stîklă [Por.] [Crn.] ∞ stîklă

ţambalău (mn. ţambalăĭ) [akc. ţambalău] (i. s.) — gužva, haos ◊ ńişći bĭeţîuoş la bîlś s-a luvat la bataĭe, uńi a sarit s-ăĭ đispartă, alţî sî s-a bată, şî s-a fakut un ţambalău ku tuot đi žîndari abĭa la spart — neke pijanice su se potukle na vašaru, jedni su skočili da ih razdvoje, drugi da se biju, pa se stvorila opšta gužva koju su žandari jedva rasturili (Tanda) ♦ var. ţîmbalău (Rudna Glava) ♦ var. tămbalău ◊ asară la uoră s-a luvat la gîlśao ńişće baĭaţ, a fakut tămbalău ş-a strîkat visaļiĭa — sinoć su se na igranci posvađali neki momci, napravili su gužvu i pokvarili veselje (Topolnica) [Por.]

Rumunske paralele: TĂMBĂLẮU s. n. (Fam.) Zgomot, gălăgie; p. ext. petrecere zgomotoasă (cu muzică şi dans). — Din magh. tomboló. Sursa: DEX09 (2009)
tâmbălău n. gălăgie: la nunta lui fu un mare tâmbălău ISP. [Ung. TAMBOLÓ, chiuitură de veselie]. Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929)
Etimologija: Mađ. tomboló

ţamtaļe (uzv.) — pozdrav, skr. oblik od mulţamtaļe, (dosl.) „mnogo hvala”, koji je opet nastao skraćivanjem složene fraze titulacije u odnosima sa sagovornikom kome je nužno izraziti poštovanje: „mulţ ań la duamńa-tĭaļe” — u smislu: „da mi dugo poživite, moje gospodstvo!” ◊ kînd s-a-ntîńiesk duoĭ kunoskuţ în drum, unu ḑîśe „Bună kaļa!”, da alalalt iĭ întuarśe ku „Ţamtaļe!” — kad se sretnu dva poznanika na putu, jedan kaže „Buna kalja!”, a drugi uzvrati sa „Camtalje!” [Por.] up. dumitaļe

Rumunske paralele: mulţămésc (est) şi mulţumésc (vest) v. intr. (din *mulţănesc, d. mulţĭ anĭ, adică urez cuĭva să trăĭască mulţĭ anĭ). Îmĭ arăt pin [!] vorbe recunoştinţa p. o îndatorire, o binefacere, un dar: ĭ-a mulţămit că l-a scăpat de primejdie. V. tr. Răsplătesc, recompensez: boĭeru l-a mulţămit c´un galben. Satisfac, las mulţămit: acest răspuns l-a mulţămit. V. refl. Îs mulţămit, nu pretind maĭ mult: ţăranu Român se mulţămeşte cu puţin. Foarte mulţămesc! expresiune de mulţămire de multe orĭ ironică şi de refuz. – Vechĭ şi -imesc. Azĭ în Trans. şi mulţám1, mulţămesc! Sursa: Scriban (1939)

ţangiu (mn. ţangiĭ) [akc. ţangiu] (i. m.) — kicoš, lepo obučen čovek ◊ ţangiu, marĭeţ, kare ka ĭel — kicoš, doteran, ko je kao on [Por.]

Rumunske paralele: ȚÁNȚOȘ, -Ă, ţanţoşi, -e, adj. Semeţ, mândru, îngâmfat, fudul; arogant. – Et. nec. Sursa: DEX98 (1998)

ȚÁNȚOȘ ~ă (ĩ, ĕ) şi adverbial peior. (despre persoane) Care manifestă orgoliu (nemăsurat); plin de sine; fudul; mândru; încrezut; înfumurat; îngâmfat; măreţ; falnic; semeţ. A umbla ~. / Orig. nec. Sursa: NODEX (2002)

ţankuş (mn. ţankuşurĭ) [akc. ţankuş] (i. m.) — klin, zaglavak, podložak, drveni ili metalni umetak kojim se učvršćuju spojev i ◊ baće un ţankuş s-înţapeńaskă kuasa în držală — nabij jedan klin da se kosa pričvrsti za držalje ◊ puńe un ţankuş ş-înţapeńaşće piśuoru la skamn sî nu mişće — umetni jedan klin, i učvrsti nogu na stolici da se ne klati [Crn.]

Rumunske paralele: ţăncúşă, ţăncúşi, s.f. (înv.) 1. bucăţică, aşchie, beţişor, pană. 2. crestătură, motiv ornamental. 3. adeverinţă, recipisă, chitanţă. 4. numele mai multor jocuri de copii. Sursa: DAR

ţap (mn. ţăpe) (i. s.) — bodlja, šiljak; trn ◊ am mĭers đeskulţ pista kîmp, şî m-am înbrukat într-un ţap — išao sam bos preko polja, i nagazio sam na jedan šiljak [Buf.] ♦ dij. var. ţapă (mn. ţăpe) [Kmp.]

Rumunske paralele: ţep, ţepi, s.m. (pop.) 1. ghimpe, ţeapă. 2. (reg.) carantină, izolare. Sursa: DAR (2002)

ţap (mn. ţapĭ) (i. m.) — (zool.) jarac ◊ asta vuorbă s-auđe la nuoĭ pin kînćiśe, nuĭe a nuastră, kî nuoĭ la ţap iĭ ḑîśem pîrś; puaće fi kă ń-a veńit đi la Kraĭna, ţarańi aşa kĭamă pîrśu — ova reč se kod nas čuje u pesmama, nije naša jer mi jarca zovemo „prč”; možda nam je došla iz Krajine, jer Carani tako zovu jarca (kaz. iz Tande u Gornjem Poreču) ♦ sin. pîrś [Por.]

(stih) Pusăĭ la mîndra mîna-n kap, / Un padukĭe kît un ţap! — Stavih ruku njoj na glavu, / Tamo vaška poput jarca! (Iz pesme o lenjoj ženi, Rudna Glava, zapis: Durlić, 1982. g.)

Rumunske paralele: ţap (-pi), s. m. – 1. Masculul caprei. – 2. Constelaţia Capricornului. – 3. Vas pentru bere. – 4. (Mold.) Unul din arşicele mai grele. – 5. Poreclă dată grecilor. – 6. (Arg.) Popă. – Mr. cap. Origine obscură. Dintre multele ipoteze care s-au emis în jurul acestui cuvînt, cea mai probabilă pare să fie cea de creaţie expresivă (REW 9599; Pedersen, Z. vergl. Sprachwiss., XXXVI, 347), poate anterioară rom. Cf. Copus gloss. lat., V, 503, 27: „Hircus caper zappu dicitur” şi dalm. zapo, alb. škjap, cap (Bartoli, II, 258; Capidan, Raporturile, 551; Graur, Rom., LVI, 265; Rohlfs, Differenzierung, 67). Totuşi, der. directă a rom. pornind de la ilirică este dificilă fonetic; mai probabil nu este vorba de o continuare directă a cuvîntului moştenit, ci de o creaţie nouă, bazată pe aceleaşi intenţii expresive. În ce priveşte această intenţie, se consideră îndeobşte că este vorba de o dezmierdare pentru a chema un animal, germ. Lockruf. Mai sigur ar trebuie să se pornească de la ideea de „ascuţit, ţuguiat”, ca în „ţeapă”, a cărei familie expresivă ţine de „ţap”. Acest nume a trebuit apoi să însemne „(animal cu) coarne lungi”, cf. it. zappa „tîrnăcop”. Celelalte ipoteze sînt mai puţin sigure; din sl. capŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 429); din alb. tšap (Meyer, 387; Pascu, II, 223; Berneker, 121; cf. Philippide, II, 738), din iranianul čapis (Roswadowski, Mitt. Inst. Wien, 278; Vasmer, Grekoslaw. Etym., III, 222; Roswadowski, R. Études sl., II, 109; Densusianu, GS, I, 242). Sensul 3 este traducerea modernă a germ. Bock. Cf. şi Rohlfs, ZRPh., XLV, 664; Rosetti, II, 123; Puşcariu, Lr., 180. Cuvîntul a trecut din rom. la limbile cu care a avut contact: alb. ts(i)ap, (t)skjap, ngr. τσάπος, sb., cr., slov., ceh., pol., rut., ucr., rus. cap, mag. cáp (Berneker 121; Vasmer, III, 281; Edelspacher 11). cf. ţeapă. Sursa: DER


Slika: 1) Ţap — jarac, slika preuzeta sa sajta Freebiking.org (8. IV 2012.)

ţapańiţă (mn. ţapîăńiţ) [akc. ţapańiţă] (i. ž.) — cepanica, deo drveta koji se odvaja cepanjem, prirodno, ili uz pomoć sekire ◊ a spart la ļamńe-n padurĭe, ş-a fakut ţapîăńiţ đi vinḑare — cepao je drva u šumi, i pravio je cepanice za prodaju [Por.]

Etimologija: Srb. cepanica (exp. Durlić)

ţapare (mn. ţapărĭ) [akc. ţapare] (i. s.) — am koji se stavlja preko ramena da bi se olakšalo guranje kolica ◊ ţaparĭa-ĭa mult uşurĭaḑă kînd s-a-înpinźe vrun tovar grĭeu — taj am mnogo olakšava kada se gura neki težak teret [Bran.]

Rumunske paralele: ţepár, ţepári, s.m. şi ţepáre, s.n. (reg.) 1. ţăpoi. 2. unealtă agricolă ca o săpăligă. 3. crestătură în urechea oilor pentru recunoaştere. Sursa: DAR (2002)

ţapă (mn. ţîаpĭe) [akc. ţapă] (i. ž.) — 1. stožer ◊ ţapa ĭe par lung karĭe sî baće în pomînt, şî pi lînga kare s-a gramađiaşće klańa — stožer je dugačak kolac koji se nabije u zemlju, i oko koga se dene stog 2. tanki završeci na klasju pojedinih žitarica ◊ grîu arĭe ţîapĭe lunź, da uorḑu şî mîĭ lunź — pšenica ima dugačke osti, a ječam još duže [Crn.] ◊ s-a rîsturnat klańa ku fîn, k-a grîmađito la o pođină, da ţapa a fuost supţîrĭe, şî đin ļemn putrîd, şî s-a kurmat pista mižluok — preturio se stog sena, jer je bio sadenut na padini, a stožer je bio tanak, od trulog drveta, i prelomio se po sredini [Por.]

Rumunske paralele: ȚEÁPĂ, ţepi, s. f. 1. Par lung şi ascuţit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de supliciu); p. restr. vârful unui astfel de par. 2. Prelungire ascuţită şi ţepoasă la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor păioase, rămase în pământ după ce plantele au fost cosite. 3. Ghimpe, aşchiuţă, spin. 4. (La pl.) Păr aspru, ghimpos care acoperă corpul unor animale. – Cf. sl. čepati. Sursa: DEX98
Etimologija: Slov. čepati

ţapeńiĭe (mn. ţapeńiĭ) [akc. ţapeńiĭe] (i. ž.) — 1. snaga ◊ marĭe ţapeńiĭe ĭe în buoĭ karĭe puot sî tragă tovar grĭeu — velika je snaga u volovima koji mogu da povuku težak teret ◊ ţapeńiĭa ĭepuruluĭ ĭe-n pişuarĭe — snaga zeca je u nogama 2. jačina, izdržljivost ◊ sfuara gruasă arĭe mîĭ marĭe ţapeńiĭe đi kît a supţîrĭe — debeo konopac ima veću jačinu od tankog [Crn.] ♦ dij. var. ţîpeńiĭe [Por.] ∞ înţîpeńi

Rumunske paralele: ţepeníe s.f. (înv.) forţă, tărie, putere. Sursa: DAR

ţapin (mn. ţapińe) [akc. ţapin] (i. s.) — (tehn.) cepin, alatka koju drvoseče koriste za cepanje oblica, naročito pri izrade šindri kojima su se ranije pokrivale kuće ◊ ţapinu ĭe fakut đi fĭer, are kuadă lungă, şî taiş întuors în źuos — cepin je napravljen od gvožđa, ima dugačku dršku, i sečivo okrenuto na dole [GPek]

Rumunske paralele: ȚAPÍNĂ, ţapine, s. f. Unealtă formată dintr-o cange de oţel fixată într-o coadă de lemn, întrebuinţată la manevrarea buştenilor. [Var.: (reg.) ţapín s. n.] – Et. nec. Sursa: DEX98 (1998)
ȚÁPINĂ ~e f. Unealtă formată dintr-o cange de oţel, fixată într-o coadă de lemn, folosită la manevrarea buştenilor. [G.-D ţapinei] /< germ. Zappin Sursa: NODEX (2002)
Etimologija: Nem. Zappin


Slika: 2) Ţapin, kuţît đi spart la şîndrĭe. — Capin, nož za cepanje šindri. Debeli Lug, opština Majdanpek. Iz etnološke zbirke Muzeja u Majdanpeku, inv. br. E/51.

ţapiş (ţapişă) (mn. ţapiş) [akc. ţapiş] (prid.) — uspravan, krut; štrkljast ◊ ḑîśem đi śeva kî ĭe ţapiş kînd ĭe ţapîn, şî stă đirĭept în sus — kažemo za nešto da je „capiš” kada je čvrsto i stoji uspravno [Por.] ∞ înţîpeńi

Rumunske paralele: ţăpiş, adv. - drept în sus. Sursa: Pătruţ

ţapîn (ţapînă) (mn. ţapiń, ţapińe) [akc. ţapîn] (prid.) — 1. snažan, jak ◊ uom ţapîn, la trînćală ku tuoţ a dat đi pomînt — jak čovek, na rvanju je svakoga tresnuo o zemlju 2. izdržljiv ◊ saśi aĭ ţasuţ în razbuoĭ sînt mult mîĭ ţapiń đi kît aĭ kumparaţ — džakovi koji su izrađeni od domaće tkanine, izdržljiviji su od kupovnih [Crn.] 3. dobar (po kvalitetu); dovoljan (po količini) ◊ mînkarăm ţapîn, şă ńi pusărăm pi lukru — najedosmo se dobro, i legosmo na posao ◊ đi kosîtuorĭ trîăbe mînkare ţapînă — za kosače treba jaka hrana [Por.] ∞ înţîpeńi

Rumunske paralele: ȚEÁPĂN, -Ă, ţepeni, -e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mlădiază; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Înţepenit, anchilozat. ♦ Încremenit, înlemnit, inert; p. ext. lipsit de viaţă, mort. 2. (Despre construcţii, obiecte) Solid2, trainic. 3. (Despre fiinţe) Voinic, robust, puternic, viguros. 4. (Pop.) Straşnic, grozav (de tare, de mare, de mult). – Din sl. čepĕnŭ. Sursa: DEX 98
Etimologija: Slov. čepĕnŭ

ţapļigă (mn. ţapļiź) [akc. ţapļigă] (i. ž.) — 1. cepanica ◊ am spart ļamnjiļi, am fakut ţapļiź şî ļ-am vindut — iscepao sam drva, napravio sam cepanice, i prodao [Crn.] ◊ în tuota ḑîu vińe fiu-mĭu, ş-în skurtă ţapļiźiļi sî ļi puot baga-n şporĭet — svaki dan mi dolazi sin, i krati mi cepanice da ih mogi ubaciti u šporet [Por.] 2. cepljika ◊ mi s-a înţapat o ţapļigă supt ungiĭe — zabola mi se cepljika pod nokat [Crn.] ♦ dij. var. ţapańiţă [Por.]

Rumunske paralele: ţăplígă, ţăplígi, s.f. (reg.) aşchie de lemn intrată sub piele. Sursa: DAR
Etimologija: Srb. cepljika (exp. Durlić)

ţapuos (ţapuasă) (mn. ţapuoş, ţapuasă) [akc. ţapuos] (prid.) — bodljikav ◊ am samînţă đi grîu, ama nu l-aş samana kî ĭe prĭa ţapuos ş-amunkă sî ļagă snuopi — imam seme pšenice, ali ga ne bih sejao jer ima duge osti, pa se teško vezuje u snopove [Crn.]

Rumunske paralele: ȚEPÓS, -OÁSĂ, ţepoşi, -oase, adj. Care are ţepi; ghimpos. – Țeapă + suf. -os. Sursa: DEX98

ţară1 (mn. ţîărĭ) [akc. ţară] (i. ž.) — država, zemlja ◊ đi şasă ań am trekut triĭ raturĭ, pistă triĭ ţîărĭ, ş-am ažuns đi unđe am pļakat — za šest godina prošao sam kroz tri rata, preko tri države, i vratio se odakle sam krenuo [Crn.] ◊ ţară strinătuđa zemlja, druga država; inostranstvoŢara rumîńaskă — Vlaška [Por.]

(stih)
Kîntă pasarika-n duos,
Voĭńiśi sî pun în vuoz.
Pļakă vuozu piońind,
Ramîn muĭkiţîļi plîngînd.
Ardo fuoku đi maşînă
Kî ńi-ĭ dusă-n ţară strină.

Iz šume se ptica čuje,
Voz vojnike transportuje.
Voz polazi uz pištanje,
Majke stoje uplakane.
Vatro spali tu mašinu

Što nas vozi u tuđinu.

(S tih iz pesme „Pļakă ćeta đi soldaţ” — Polazi četa vojnika, kaz. M. Čulinović, zapis F. Paunjelović, Šarbanovac 2007.) [Crn.]

Rumunske paralele: ȚÁRĂ, ţări, s. f. I. 1. Teritoriu locuit de un popor organizat din punct de vedere administrativ şi politic într-un stat; p. ext. stat. ◊ Expr. Țara lui Cremene (sau a lui Papură-Vodă) = loc fără stăpân, unde fiecare face ce-i place, fără să dea seamă cuiva. (Fam.) Te joci cu ţara în bumbi? formulă prin care se atrage atenţia cuiva că greşeşte atunci când subestimează o persoană sau o problemă. A plăti (cât) un colţ de ţară = a valora foarte mult. A pune ţara la cale = a) a conduce, a administra o ţară; b) (ir.) a discuta o chestie importantă (de ordin politic) fără a avea competenţa necesară; p. ext. a discuta multe şi de toate. (Pop.) A se duce la ţară (sau în ţări) = a se duce în lume. Țara e largă = eşti liber să faci ce vrei, să pleci unde vrei. La colţ de ţară sau la mijloc de masă şi la colţ de ţară = într-un loc ferit de primejdii. Peste nouă (sau şapte) mări (şi) peste nouă (sau şapte) ţări = foarte departe. A ajunge (sau a se face, a rămâne) de poveste în ţară = a i se duce cuiva vestea, a ajunge de pomină. (Fam.) A sta prost (sau rău) cu ţara = a nu avea bani. Țara nimănui = a) (în basme) ţară fără stăpân; b) spaţiu neocupat de armate între două fronturi de luptă; zonă neutră. ♦ (Intră în denumirea unor state sau ţinuturi) Țara Românească, Țările de Jos. ♦ (În vechea organizare politică şi administrativă a României) Provincie. 2. Regiune, ţinut, teritoriu. ♦ Șes. 3. Locul în care s-a născut sau trăieşte cineva; patrie. 4. (În opoziţie cu oraş) Mediu rural, sat. ◊ Loc. adj. De (sau de la) ţară = de la sat; rural. II. 1. Locuitorii unei ţări (I 1); popor; naţiune; p. ext. oameni, lume. ◊ Expr. A afla târgul şi ţara = a afla toată lumea. A se pune cu ţara = a intra în conflict cu toată lumea. 2. (Înv.) Populaţie de la sate; ţărănime. [Var.: (înv.) ţeáră s. f.] – Lat. terra. Sursa: DEX98
Etimologija: Lat. terra

ţară2 (mn. ţîărĭ) [akc. ţară] (i. ž.) — (rel.) daća koja se priređuje u kući pokojnika posle povratka sa njegove sahrane ◊ ţara ĭe pomană kare s-a dîă la-l muort în ḑîua-ĭa kînd ăl îngruapă — „cara” je daća koja se namenjuje pokojniku na dan kada ga ukopaju [Por.]

Ţarină (mn. ţariń) [akc. ţarină] (i. ž.) — (top.) Carina je zvano mesto u selu Sige, opština Žagubica, koje označava granicu između naselja i površina sa obradivim zemljištem i salašima ◊ la Ţarină nu ma-ĭastă kăş, d-aśĭa pļiakă luokuriļi — na Carini više nema kuća, odande počinju njive ◊ la Ţarină în tuotdăuna ĭarna ĭastă naĭmĭeţ, da vara luokuriļi îs pļińe dă apă — na Carini su svake zime veliki smetovi, a leti su njive pune vode [Hom.] ♦ dij. var. ţarînă ◊ ţarînă s-a kĭemat uşa lu gard đi stobuorĭ, ku kare đi vrodată a fuost îngrađit tuot satu — carina je naziv za vrata kroz koja se ulazilo u ogradu od kolja, kojom je nekada bilo ograđeno celo selo [Por.]

Rumunske paralele: ţárină, ţarini s. f. Câmp cultivat; ogor, arătură. ◊ Țarina olarului = terenul pe care l-au cumpărat sinedriştii evrei de la un olar cu cei 30 de arginţi reprezentând preţul vânzării lui Iisus Hristos de către Iuda, dar pe care acesta îi restituise, teren care urma să fie destinat îngropării străinilor. Aici s-a spânzurat Iuda de un arbore. – Cf. scr. carina.
Etimologija: ? Srb. carina < Lat. terra

ţarînă (mn. ţarîń) [akc. ţarînă] (i. ž.) — sitna zemlja ◊ kînd faś muşuruoń la kukuruḑ, gramađaşće ţarînă la radaşină — kad zagrćeš kukuruz, nagomilaj zemlju oko korena [Crn.]

(opis) Ĭuo ramîn asta śe sînt, şî kînd va traźe ţarînă pi mińe. — Ja ostajem ovo što jesam i onda kada me zemljom budu pokrivali. [Crn.]
(Kaz. B. Paunjelović, zapis F. Paunjelović, Osnić) [Crn.]

Rumunske paralele: ȚĂRẤNĂ, (2) ţărâne, s. f. 1. Pământ sfărâmat mărunt. ♦ Pământul cu care se acoperă sicriul, cu care se umple groapa, mormântul. ◊ Expr. Fie-i ţărâna uşoară! = (formulă folosită când se vorbeşte despre un mort) odihnească-se în pace! Praf şi ţărână = nimic. ♦ Stratul de la suprafaţă (sau de la mică adâncime) al pământului. ◊ Expr. A se aşterne ţărânii = a se întinde la pământ. 2. Fig. Trup neînsufleţit, oseminte; rămăşiţe pământeşti. [Var.: (reg.) ţắrnă s. f.] – Țară + suf. -ână. Sursa: DEX98

ţark (mn. ţarkurĭ) [akc. ţark] (i. m.) — 1. senik, ograda oko stogova sa stočnom hranom; senjak; senarnik ◊ am îngrađit klańa ku ţarku, sî nu manînśe vićiļi fînu — ogradio sam stog senikom, da stoka ne pojede seno [Crn.] 2. ograda, obor u koju se zatvaraju jagnjići ◊ bagă mńiĭi-n ţark, să nu sugă uoiļi pănă nu ļi mulźem — zatvori jagnjiće u obor, da ne sišu ovce, dok ih ne pomuzemo [Por.]

Rumunske paralele: ȚARC, ţarcuri, s. n. 1. Loc îngrădit (uneori acoperit), unde se adăpostesc sau se închid oile, vitele etc.; ocol. 2. Îngrăditură, gard de nuiele, spini, de spini etc. în jurul unei clăi de fân pentru a o feri de vite; p. ext. suprafaţa împrejmuită de acest gard. 3. Mică îngrăditură făcută din stinghii, în care sunt ţinuţi copii mici când încep să umble, pentru a li se limita spaţiul de deplasare. 4. Numele unui joc de copii. – Cf. alb. cark, gr. tsárkos. Sursa: DEX98
Etimologija: Alb. cark; Grč. tsárkos


Slika: 3) Patru klîăń, îngrađiće ku ţarku. — Četiri stoga, ograđena senikom.

ţaruş (mn. ţaruşurĭ) [akc. ţaruş] (i. m.) — 1. šiljak, trn, bodlja ◊ am mĭers điskulţ, şî ma-nbrukat într-un ţaruş đi spińe — išao sam bos, i naboo sam se na jedan šiljak od trna 2. patrljak, ostatak posečene ili slomljene grane, ili kukuruzovine ◊ đin kîta s-îm skuată uoki un ţaruş đin krĭangă frîntă — umalo da mi izbije oči patrljak jedne slomljene grane [Crn.] ♦ dij. sin. spińe, brukă ◊ krĭanga alu spińe pļină ĭe đi ţaruşă — trnova grana puna je bodlji [Por.]

Rumunske paralele: ȚĂRÚȘ, ţăruşi, s. m. Par scurt, ascuţit la un capăt, care se înfige în pământ şi care serveşte pentru a fixa sau a lega ceva de el sau pentru a stabili un hotar, o linie de demarcaţie etc. – Et. nec. Sursa: DEX98

ţasa (ĭuo ţîăs, ĭel ţîasă) [akc. ţasa] (gl. p.) — 1. tkati, raditi na razboju ◊ muma ĭe akas, numa śe n-anśeput ţasa — majka je kod kuće, samo što nije počela tkati ◊ şćiu sî ţîăs kî ma-nvaţat muma — znam da tkam jer me naučila majka 2. (psih.) biti nemiran, ispoljiti nervozu ◊ nu stîă pi luok, numa ţîasă-n tuaće părţîļi — ne drži ga mesto, samo se frćka na sve strane [Crn.] ♦ dij. var. ţăsa [Por.] ∞ ţăsa

Rumunske paralele: ȚÉSE, ţes, vb. III. 1. Tranz. A încrucişa în unghi drept două sisteme de fire la războiul de ţesut, trecând cu suveica bătătura prin urzeală, pentru a face o ţesătură. ◊ Refl. pas. Se ţese pânză multă. 2. Tranz. A cârpi un ciorap, o haină etc., făcând cu acul o cusătură specială. ♦ A broda, a împodobi. 3. Tranz. (Despre păianjeni) A-şi face pânza. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucişa, a se întretăia (ca firele unei urzeli). ♦ A se îmbina. 5. Tranz. Fig. A pune la cale, a urzi o intrigă, un complot etc.; a unelti. – Lat. texere. Sursa: DEX98
Etimologija: Lat. texere

ţasîtură (mn. ţasîturĭ) [akc. ţasîtură] (i. ž.) — tkanina, proizvod tkanja ◊ ţasîtură đin kîńipă ĭe koźa aspră — tkanina od konoplje je prilično oštra ◊ ţasîtură đi śuarik muara sî fiĭe batută bińe — tkanina za sukno mora da bude dobro sabijena [Crn.] dij. var. ţîsatură (Rudna Glava), ţăsătură (Tanda) [Por.] ∞ ţăsa

Rumunske paralele: ȚESĂTÚRĂ, ţesături, s. f. 1. Produs textil obţinut la războaiele de ţesut prin încrucişarea în unghi drept a unor fire de urzeală şi de bătătură; pânză, stofă sau alt obiect ţesut din fire textile. ♦ Reparaţie făcută la un obiect de îmbrăcăminte printr-o cusătură specială. 2. Felul în care este ţesută o pânză, o stofă etc. 3. Fig. Structură, fel de compoziţie al unei opere, al unui lucru etc.; urzeală. ♦ Împletire, întretăiere de lucruri de acelaşi fel. ♦ Intrigă, uneltire. – Țese + suf. -ătură. Sursa: DEX98

ţasut (mn. ţasuturĭ) [akc. ţasut] (i. m.) — tkanje ◊ la nuoĭ muĭeriļi s-apukă đi ţasut dupa Sveći Ńikuola đi ĭarnă, orĭe dupa Sveći Ĭovan — kod nas žene počinju da tkaju posle Svetog Nikole, ili posle Svetog Jovana ◊ ţasutu puaće sî fiĭe în duauă, ore-n patru iţă — tkanje može biti u dve ili u četiri niti [Crn.] ∞ ţăsa

Rumunske paralele: ȚESÚT1, ţesuturi, s. n. 1. Faptul de a ţese; meşteşugul ţesătoriei. 2. Țesătură (1). 3. Ansamblu de celule animale sau vegetale având aceeaşi structură şi aceleaşi funcţii într-un organism. Țesut nervos. – V. ţese. Sursa: DEX98

ţasut (ţasută) (mn. ţasuţ, ţasuće) [akc. ţasut] (prid.) — tkan, otkan, izatkan ◊ nu măĭ kată ńima păturĭ ţasuće — ne traži više niko tkane ponjave [Por.] ∞ ţăsa

Rumunske paralele: ȚESÚT,2 , ţesuţi, -te, adj. 1. Care a fost confecţionat la războiul2 mecanic sau manual. 2. Care a fost cârpit.2 – V. ţese. Sursa: DEX98 (1998)

ţauă (mn. ţîăvĭ) [akc. ţauă] (i. ž.) — (tehn.) cev ◊ ĭerĭ mi s-a frînt o ţauă la pĭađika đi traktur — juče mi se polomila jedna cev na kočnici traktora ◊ fakuĭ kîća ţîăvĭ đi suok, k-o sî-ĭ trîabĭe mumi sî pună baćala kînd v-a ţasa — napravio sam nekoliko cevi od zove, jer će trebati majci da namotava potku kada bude tkala ♦ (augm.) ţavuańe ♦ (demin.) ţavuţă [Crn.] ◊ ţaua s-a-ngăură ku sfrĭađiru — cev se buši svrdlom ◊ ţauă đi ļiemn — drvena cev ◊ ţauă đi fĭer — metalna cev ◊ ţauă đi sovĭaĭkă đi razbuoĭ — cevka za tkački čunak ♦ up. razbuoĭ ♦ (demin.) ţauļikă ♦ var. ţîuļikăcevčica ♦ sin. dudă [Por.]

(izr.) Đirĭept, ka ţaua đi puşkă. — Prav, kao puščana cev. (Upoređenje, zapis F. Paunjelović, Osnić) [Crn.]

Rumunske paralele: ȚEÁVĂ, ţevi, s. f. Piesă de metal, de material plastic, de cauciuc etc., de formă cilindrică şi goală în interior, cu lungime mare în raport cu diametrul ei exterior, realizată prin deformare plastică, prin turnare sau prin sudură şi având numeroase întrebuinţări. ◊ Țeavă de extracţie = ţeavă de oţel cu diametrul relativ mic, utilizată la sondele de extracţie a petrolului în vederea formării unei conducte. ♦ (La armele de foc) Cilindru de oţel prin care trece proiectilul. ♦ Tub cilindric sau conic, folosit în întreprinderile textile ca suport pentru înfăşurarea firelor. – Din sl. cĕvĩ. Sursa: DEX98
Etimologija: Slov. cĕvĩ


Slika: 4)

ţaurikă (mn. ţauriś) [akc. ţaurikă] (i. ž.) — čaura, deo metka ◊ gasîĭ o ţaurikă đi plumb đi puşkă — našao sam čauru od puščanog metka ◊ da kît va fi ţaurika đi tun? — kolika li je topovska čaura? ♦ / (demin.) < ţauăcev [Crn.]

ţălui (ĭuo ţăluĭesk, ĭel ţăluĭaşće) [akc. ţălui] (gl.) — lajati, kevtati ◊ đestul, nu măĭ ţălui la lumĭe — dosta, nemoj više lajati na ljude (Leskovo) [GPek]

Ţăļigrad [akc. Ţăļigrad] (i. m.) — (ojk.) Carigrad, staro ime Istambula ◊ Ţăļigradu a fuost oraş turśiesk — Carigrad je bio turska varoš ♦ var. Ţărigrad [Por.]

(stih) Pin oraş, pin Ţăļigrad / Pļimba mi să Ĭanśol bat. — Po varoši Carigradu / Šeta mi se Jan-pijanac. (Iz pesme „Pin oraş, pin Ţăļigrad”, kaz. Gergina Durlić, Rudna Glava, zapis: Durlić, 1981.)
Etimologija: Srb. Carigrad

ţăļinuos (ţăļinuasă) (mn. ţăļinuoş, ţăļinuosă) [akc. ţăļinuos] — ledinast, koji je kao ledina, neobrađen ◊ în moşîĭa-mĭa, pomîntu ĭe ţăļinuos — na mom posedu, zemljište je ledinasto [Por.] ∞ ţîăļină

ţăļińiş (mn. ţăļińişă, ţăļińişurĭ) [akc. ţăļińiş] (i. s.) — (ped.) ledinište, područje sa zemljištem koje je zapušteno, koje se dugo ne obrađuje ◊ s-a pirasît saćiļi, a ramas ţăļińiş guol în tuaće părţîļi — sela su opustela, ostale su gole ledine na sve strane [Por.] ∞ ţîăļină

Rumunske paralele: ţeliniş с. (мн. -uri) запуштена или необработена површина, шедина. Sursa: Tomici1

ţărmuri (ĭuo ţărmurĭesk, ĭel ţărmurĭaşće) [akc. ţărmuri] (gl. p. ref.) — (za zemljište) uzdizati se, narastati, pretvarati se u brežuljak (obično usled nanosa vode) ◊ dupa pouod s-a ţărmurĭaşće pomîntu unđe a dus apa namuol — posle poplave stvore se brežuljci tamo gde je voda nanela mulj ♦ var. ţîrmuri (Tanda) [Por.]

Rumunske paralele: ȚĂRMURÍ, ţărmuresc, vb. IV. 1. Tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ Refl. (Inv.; despre ţări, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. Refl. (Înv.) A trage la ţărm, a aborda; a ţărmui. – Din ţărm (sau ţărmur). Sursa: DEX98 (1998)

Ţărovana [akc. Ţărovana] (i. ž.) — (top.) Carovana, mesto u ataru Crnajke, na levoj obali Porečke reke, na potesu između Miloševe Kule i reke Radovice ◊ s-a puvestîaşće kî la Ţărovana în vrĭamĭa lu rimļeń a fuost rudnik, or kă kuzńiţă — priča se da je na Carovani u vreme Rimljana bio rudnik, ili kovačnica (Crnajka) [Por.]


Slika: 5) Ţărovana pi mapă, însamnată ku arkuļeţ ruoşu. — Carovana na topografskoj karti, R:25.000, označena crvenom strelicom.

ţăsa (ĭuo ţîăs, ĭel ţîăsă) [akc. ţăsa] (gl. p.) — tkati I. (tehn.) 1. izrađivati tkaninu na razboju ◊ ar fi bun kînd muĭerļi nuaştre ar puća ţăsa ka babiļi nuaştre vrodată — bilo bi dobro kad bi naše žene mogle tkati kao naše bake nekad II. (fig.) 2. šetkati nervozno ◊ stîăĭ în luok, nu-m ţăsa înkuaś-înkoluo — smiri se, nemoj mi šetkati tamo-amo 3. udariti, tući, lupiti (kao brdilom) ◊ kopiļe, fi mĭarńik, să nu-ţ ţîăs una dupa kap — dete, budi mirno, da ti ne lupim jednu zavrat [Por.] ♦ dij. var. ţasa [Crn.] ∞ razbuoĭ

Rumunske paralele: ţése (ţés, ţésút), vb. – A face ţesături. – Mr. ţas, ţăsui, ţăseare, megl. ţǫs, istr. ţesu. Lat. texĕre (Puşcariu 1727; REW 8693); cf. it. tessere, prov. teiser, fr. tisser, cat. teixir, sp. tejer, port. tecer. – Der. ţesător, s. m. (om care ţese); ţesătoare, s. f. (femeie care ţese); ţesătorie, s. f. (fabrică de textile); ţesătură, s. f. (obiect ţesut; urzeală; bătătură; îngrăditură de nuiele); întreţese, vb., după fr. entretisser; ţesut, s. n. (acţiunea de a ţese; organ anatomic). Sursa: DER (1958-1966)

ţăvuakă (mn. ţăvuaśe) [akc. ţăvuaśe] (i. ž.) — (augm.) 1. (tehn.) cevčina, velika cev ◊ a skobit o ţăvuakă în ļiemn, ĭuo iĭ spun kî ĭe ţaua prĭamare, ĭel nu ma krĭađe — izbušio je jednu cevčinu u drvetu, ja mu kažem da je cev prevelika, on mi ne veruje 2. (anat.) (mn.) velike stidne dlake kod žene ◊ am avut trĭabă ku una, frumuasă muĭarĭe, ama n-avut fluaśe numa ţăvuaśe — imao sam odnos sa jednom, lepa žena, ali nije imala dlake neko cevčine [Por.] ∞ ţauă

ţîańik (mn. ţîańikurĭ) [akc. ţîańik] (i. m.) — 1. stolnjak ◊ înćinźe ţîańiku, şî puńe prînḑu — prostri stolnjak, i postavi ručak [Crn.] ♦ dij. var. ţîăńik 2. cediljka ◊ pin ţîăńik a strîkurat ļeşîĭa kînd a spalat skimburļi la albe — kroz „cenik” su cedili ceđ, kada su prali veš na valovu (Tanda) [Por.] ♦ / < ţă [dîl] ńik < ţedilnik < srb. cedilnik (exp. Durlić)

(opis) Ţîańiku la ţasut đin kîńipă đi pus pi masă, kî mîĭ ļesńe adună skrumiļi, da mîĭ mult đi pus mînkarĭa pi ĭel kĭnd a mĭnkat la luok. — Stolnjak je tkan od konopljane pređe radi stavljanja na sofru, jer se lakše sakpupljaju mrvice, a najčešće je korišćen za prostiranje kada se jelo na njivi. (Zapis: F. Paunjelović, Osnić) [Crn.]

Rumunske paralele: ţănic, sf. ştergar învelit cu ceva. (Banat) Sursa: Pătruţ
săníc, sănícuri, s.n. (reg.) ştergar făcut din ţesătură de cânepă. Sursa: DAR
Etimologija: Srb. cedilnik (exp. Durlić)

ţîăļină (mn. ţîăļiń) [akc. ţîăļină] (i. s.) — (ped.) 1. krčevina, zemljište koje se krčenjem čisti i pretvara u obradivu površinu; ◊ am un lukratuorĭ, îm tîrsîaşće ţîăļina — imam jednog radnika, trsi mi krčevinu [Por.] 2. ledina, zemljište koje se prvi put obrađuje ◊ ţîăļină ĭe kînd s-a ară ļivađa măĭ întîń; arĭ la ţîăļină — „celina” je kada oreš livadu prvi put; oreš „celinu” (Jasikovo) [GPek]

Rumunske paralele: ȚÉLINĂ2, ţelini, s. f. 1. Pământ care nu s-a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulţi ani nelucrat; pârloagă. 2. Păşune, fâneaţă (naturală sau semănată). – Din bg., scr. celina. Sursa: DEX98 (1998)
Etimologija: Srb. Bug. celina

ţîărmur (mn. ţîărmurĭ) [akc. ţîărmur] (i. m.) — (geog.) uzvišenje, brežuljak; uspon ◊ pi drumu kîtra munće, ĭastă un ţîărmur ku pripur mare, n-ol trĭeś ku karu fara doa parĭekĭ đi buoĭ — na putu prema planini, ima jedno uzvišenje sa velikim usponom, ne možeš da ga pređeš kolima bez dva para volova ♦ var. ţîrmur [akc. ţîrmur] (s. Tanda, Crnajka) [Por.] ∞ ţărmuri

Rumunske paralele: ȚẮRMUR s. n. v. ţărm. Sursa: DEX98
ȚĂRM, ţărmuri, s. n. Fâşie de pământ de-a lungul unei ape mari; p. ext. regiune de lângă o apă mare. ♦ Fig. Tărâm, ţinut, meleag. [Var.: (înv.) ţắrmur, ţắrmure s. n.] – Din ţărmur (înv., probabil < lat.). Sursa: DEX98
ţărmure, i, sm. - mal, margine de apă; coamă de deal, zid de pământ. (Banat) Sursa: Pătruţ

ţîăst (mn. ţîăsturĭ) [akc. ţîăst] (i. m.) — vršnik, sač, predmet od pečene gline kojim se pokriva crepulja ◊ ţîăstu đi bîtrîńaţă s-a fakut đi pomînt — vršnik se nekada izrađivao od zemlje ◊ ţîăstu s-astrukă ku spuḑă — vršnik se pokriva žeravicom [Por.] ♦ dij. sin. vîrşńik [akc. vîrşńik] (Jasikovo), tînaćauă [akc. tînaćauă] (Leskovo, zapis: J. Trifunović, 2012) ◊ puńe tînaćaua pi śirińe — stavi vršnik na crepulju [GPek] ♦ up. śirińe, čirińe

(opis) „Вршнике [Влахиње] израђују трећег уторника по Ускрсу, а тај дан називају „рапотин цестило” а и за сам вршник кажу да je ђаволова капа. [...] Вршник je сферичног облика, као калота. Унутрашња површина je издубљена. Прави се на следећи начин: већа груда глине стави се прво на савијено колено и како се помоћу колена издуби, а потом се натакне на набијену иловачу, налик на кртичњак. Ова набијена глина, врста калупа, поспе се пепелом или покрије лишћем, како се умешана глина не би залепила. Према овом калупу моделира се вршник. Кад се глина стави на „калуп” на врху се направи купасто узвишење које се скроз пробуши, да би могла да се провуче гвоздена шипка, односно жарач и вршник са ватре одигне (сл. 2 вршник набављен у селу Дупљану 1969. године). У неким селима купасто узвишење на самом врху се заравни, па се и испод заравњеног дела пробуши (сл. 3, вршник из села Манастирице код Кладова, набављен 1966. године; таквих има у Кобишници и Буковчу). Вршник се прави и без калупа. Направи се масиван вршник, па се изнутра малим будаком издуби. Зидови вршника су дебели, по 5 см, он je веома тежак, око 25 кг, а пречник му je око 50 см. Суши се на „калупу”, и да не би испуцао у току сушења, покрива се травом „бурјаном” (има велике листове). У току сушења и вршнике да не би пуцали, премазују водом у којој je размућена и прокувана коњска балега. Обично жене праве непаран број црепуља и вршника. И у јужној и југозападној Румунији — у Трансилванији (средњем делу), у Олтенији и у јужној Монтенији и у румунском делу Баната жене израђују црепуље и вршнике („test”) од глине истога састава, истог облика и уз веома сличне мађије као у североисточној Србији. У Олтенији их израђују у уторак по Ускрсу, на дан „rapotinul testelor”.” Citat preuzet iz rada: Персида Томић, Црепуље и вршници у североисточној Србији, „Развитак” 4-5, Зајечар 1973, стр. 89. Sursa: Persida1973

Rumunske paralele: ȚEST, ţesturi, s. n. 1. Obiect de pământ sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă. 2. (Pop.) Carapace de broască ţestoasă. – Lat. *testum. Sursa: DEX98 (1998)
Etimologija: Lat. *testum


Slika: 6) Ţîăsturĭ batrîńe đin Dupļana şî Manastiriţa. — Starinski vršnici iz Dupljane (Negotin) i Manastirice (Kladovo). Preuzeto iz rada Perside Tomić, Razvitak 4-5, Zaječar, 1973, str. 90

ţîţa-uoĭi [akc. ţîţa uoĭi] (i. ž.) — (bot.) „ovčja sisa”, arnika, brđanka, veprovac, vrsta lekovite biljke (Arnica montana) ◊ frunḑa lu ţîţa uoĭi ĭe bună đi durĭare la burtă — list arnike je dobar za bolove u stomaku (Neresnica) [Zvizd] ◊ ţîţa uoĭi s-a mistakat ku măĭ mulće ĭerburĭ, ku kare la Sînźuorḑ, înainća mulsuluĭ, s-a uns ţîţîļi la uoĭ — ova biljka se mešala sa drugim biljkama, kojima su se na Đurđevdan, pre prve muže, ovcama mazale sise (Krivelj, zapis. D. Dragić ) [Crn.] ∞ ţîţă

Rumunske paralele: ȚÂȚA-ÓII s. v. arnică, ciuboţica-cucului, degetar, degetariţă, degeţel, podbal-de-munte. Sursa: Sinonime (2002)


Slika: 7) Arnica montana, slika preuzeta sa sajta Herbal-medicine (19. V 2012.)

ţîţai (ĭuo ţĭţîĭ, ĭel ţîţîĭe) [akc. ţîţai] (gl.) — 1. skakutati, poskakivati ◊ kopiļe, nu ţîţai atîta, sî nu sparź śaua — dete, ne skakući toliko, da nešto ne razbiješ ◊ kînd auḑî kî baba o sî vină pi la nuoĭ, ţîţai đi drag — kad je čuo da će baka da nas poseti, poskočio je od radosti 2. drhtati, tresti se (od emocija) ◊ kînd vaḑu kî-ĭ s-a bagat uoĭiļi mĭaļe în viĭe, porńi sî ţîţîĭe đi śudă — kad je video da su mu moje ovce ušle u vinograd, počeo je da se trese od besa [Crn.] ♦ dij. sin. dîrdîĭe [Por.]

(izr.) Ţîţîĭe, ka kînd mĭarźe pi spuḑă. — Skakuće, kao da hoda po žaru. (Zapis F. Paunjelović, Šarbanovac) [Crn.]

Rumunske paralele: ţîţîí (-i, -ít), vb. – 1. A dîrdîi, a clipi, a trepida. – 2. A palpita, a zvîcni. – 3. A cînta greierul. – 4. A scoate tremolouri de către un instrument. – Var. ţîţîia, ţîţii. Creaţie expresivă, cf. hîţîi, fîţîi, bîţîi, ţîrîi. – Der. ţîţîială, s. f. (tremur, palpitaţie, dîrdîială; tremolo); ţîţeică (var. ţiţeica), s. f. (Olt., Trans., balansoar); ţiţei, s. m. (zer de lapte acru; petrol brut) probabil numit aşa pentru că forma o masă densă care tremura; ţîţînă (var. ţiţină), s. f. (balama; furuncul), mr. ţînţînă (direct de la ţîţă, după Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 306; Cihac, II, 436 şi Puşcariu 1742; de la un lat. *titῑna, după Pascu, I, 173); ţuţula, vb. (Trans., a legăna); ţuţul, s. n. (Trans., balansoar, leagăn). Sursa: DER
ţâţâí vb., ind. şi conj. prez. 1 sg. ţâţâi, 3 sg. şi pl. ţâţâie, imperf. 3 sg. ţâţâiá. Sursa: Ortografic
Etimologija: Lat. *titῑna

ţîţă (mn. ţîţă) [akc. ţîţă] (i. ž.) — 1. sisa, dojka ◊ ku aşa ţîţă ar puća sî krĭaskă źemanarĭ — sa takvim sisama mogla bi da doji blizance ◊ îĭ mĭarźe lapćiļi đin ţîţă ka apa đin urśuor, đi aĭa ĭe kopilu marĭe şî kreskut — teče joj mleko iz dojki kao voda iz testije, zato je dete zdravo i napredno 2. usnik na testiji ◊ đin urśuor apă bĭeĭ pi ţîţă — iz testije vodu piješ na usniku [Crn.] ◊ dă ţîţă — doji ◊ dă ţîţă la kopil — doji dete ◊ dă ţîţă la sapă — (dosl.) „daje sisu motici”, „doji motiku”: zabušava na poslu, ne kopa, već stoji grudima naslonjen na držalje motike ♦ (demin.) ţîţîşuară (mn. ţîţîşuare) [akc. ţîţîşuară] ◊ ţîţîşuare boldorĭaļe — jedre, nabrekle, oštre, istaknute sise [Por.]

(stih)
Un piśuor śuparka are,
Duauă țîță fata mare ...

Jednu nogu gljiva ima,
Dve su dojke u devojke ...

(Stihivi iz vlaške poskočice „Un piśuor śuparka are”, zapis: Jana Trifunović, učenica osnovne škole, Rudna Glava, 1983)

Rumunske paralele: ŢÂȚĂ ~e f. 1) pop. Organ de secreţie a laptelui la mamifere; glandă mamelară; mamelă. ◊ Copil de ~ copil sugar. A da ~ a alăpta. A avea ~ a avea lapte în cantitate suficientă (în perioada alăptării copilului). ~a-vacii plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, ovale, şi cu flori galbene, dispuse în umbele; ciuboţica-cucului. ~a-caprei a) varietate de viţă de vie cu boabe mari, lunguieţe şi cărnoase; b) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze lungi, înguste, şi cu flori galbene-aurii, solitare; barba-caprei. ~a-mielului plantă erbacee decorativă cu tulpina erectă, cu frunze cărnoase şi eliptice, cu flori roz sau roşii; urechelniţă. ~a-oii a) plantă erbacee veninoasă cu tulpina erectă, cu frunze păroase şi cu flori mari, roşii sau galbene, dispuse în inflorescenţe; b) plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, subţiate spre peţiol, şi cu flori galbene-închise, dispuse în umbele. ~a-oilor plantă erbacee medicinală, cu tulpina erectă şi păroasă, cu frunze eliptice, mari, şi cu flori galbene, care creşte în regiuni umede montane; arnică. ~a-fiului plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze mari, alungite, şi cu flori roşii dispuse în spice terminale, care creşte în regiuni umede montane. 2) reg. Celulă de fagure în care se dezvoltă matca; botcă. 3) pop. Parte în formă de cioc de la gura unor vase (pe unde se bea); gurgui. /< lat. titia Sursa: NODEX (2002)
Etimologija: Lat. titia


Slika: 8) Ţîţă - sise, dojke, slika preuzeta sa sajta Happehtheory (13. IV 2012.)

ţîţînă (mn. ţîţîń) [akc. ţîţînă] (i. ž.) — šarka na vratima ◊ đaţă ku kraku, şî skuasă uşa đin ţîţînă — udario je nogom i izbio je vrata iz šarki [Por.] ♦ (var.) oslonac vrata ili kapije, strana na kojoj se nalaze šarke [Crn.] ∞ baglamă

(opis) Đe mult, kînd s-a-nkinat lumĭa la prazńik, s-a-nkinat în kuot, dupa uşă, întuorş kîtra ţîţînă. — Nekada, kada su ljudi metanisali na slavi, metanisali su u ćošku, iza vrata, okrenuti ka šarkama. (Rudna Glava, Zapis: Durlić)

Rumunske paralele: ȚÂȚẤNĂ, ţâţâni, s. f. 1. Balama. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din ţâţâni = a supăra rău, a înfuria pe cineva, a scoate din sărite. A-şi ieşi din ţâţâni = a-şi pierde răbdarea, a se înfuria. 2. Porţiune unde cele două valve ale unei scoici sunt unite printr-un ligament elastic. 3. (Pop.) Rădăcina unui furuncul. – Lat. *titina. Sursa: DEX98
Etimologija: Lat. *titina

ţîţuos (ţîţuasă) (mn. ţîţuoş, ţîţuasă) [akc. ţîţuos] (prid.) — 1. sisat, koji ima velike sise ◊ ţîţuasă ka vaka — sisata kao krava 2. koji je u obliku sise; šiljat ◊ fakut ĭe prĭa ţîţuos, şî ma ćĭem kî atîrnă vrunđiva — napravljen je previše šiljasto, i bojim se da će negde da zakači [Por.] ∞ ţîţă

Rumunske paralele: ȚÂȚÓS ~oáse (~óşi, ~oáse) pop. Care are ţâţe mari; cu sânii bine dezvoltaţi; pieptos. / ţâţă + suf. ~os Sursa: NODEX (2002)

ţîfnă (mn. ţîfńe) [akc. ţîfnă] (i. ž.) — 1. (geog.) a. izbočina, uzvišica na terenu, brežuljak ◊ dupa ţîfna-ĭa ĭe kasa mĭa — iz one uzvišice je moja kuća [Crn.] b. uzvišeni šiljak na sastavu dva potoka ◊ ţîfnă s-a ḑîśe la ţărmur askuţît unđe s-a-npreună doă ogaşurĭ — „cifna” se kaže za šiljak brežuljka koji se javlja na sastavu dva potoka ◊ kînd vĭeḑ o pĭatră mare sîngură pi kîmp, ḑîś: „Ăće o ţîfnă-n mižluoku kîmpuluĭ!" — kada vidiš veliki usamljeni kamen na poljani, kažeš: „Evo jedne ’cifne’ na sred poljane!” (Jasikovo) [GPek] c. velika strmina, uspon ◊ ći prinḑ ku nasu đi pomînt pănă ĭeş pi ţîfnă-n sus — hvataš se nosom za zemlju dok izađeš uz striminu na gore (Tanda, Rudna Glava) [Por.] 2. (psih.) prznica, prgavac, osoba koja se lako i brzo ljuti i duri bez nekog posebnog razloga ◊ ţîfnă ĭe uom kare s-a mîńiĭe đi fiĭe-śe — „cifna” je čovek koji se ljuti za bilo šta [GPek][Por.]

Rumunske paralele: ȚÂFNĂ, ţâfne, s. f. (Pop.) 1. Ifos, aroganţă; trufie. ♦ Arţag. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) ţâfna = a se mânia. A umbla cu ţâfna în nas = a fi mereu gata de ceartă. 2. Cobe (1). – Din ngr. tsífna. Sursa: DEX98
Etimologija: Ngrč. tsífna

ţîfnuos (ţîfnuasă) (mn. ţîfnuoş, ţîfnuasă) [akc. ţîfnuos] (prid.) — 1. (psih.) prgav, koji se lako i brzo ljuti; przničav ◊ numa ma-m glumit ku ĭa, n-am şćiut kî ĭe atîta đi ţîfnuasă — samo sam se našalio sa njom, nisam znao da je toliko prgava [Crn.] ◊ nu kućeţ s-îĭ ḑîś ńimika, ĭuta s-a mîńiĭe, atîta ĭe đi ţîfnuos — ne smeš ništa da mu kažeš, brzo se naljuti, toliko je przničav [Por.][GPek] 2. (geog.) neravan teren, teren sa izbočinama, šiljcima ili velikim usponom ◊ luok ţîfnuos, nuĭe đi ńimika — mesto puno izbočina, nije ni za šta [Por.][GPek] ∞ ţîfnă

Rumunske paralele: ȚÂFNÓS, -OÁSĂ, ţâfnoşi, -oase, adj. (Pop.) Îngâmfat, arogant. ♦ Supărăcios, capricios, arţăgos. – Țâfnă + suf. -os. Sursa: DEX98
ȚÂFNÓS adj. v. arogant, bosumflat, fudul, grandoman, impertinent, infatuat, insolent, ireverenţios, îmbufnat, încrezut, îndrăzneţ, înfumurat, îngâmfat, megaloman, mândru, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, neruşinat, obraznic, orgolios, semeţ, sfidător, sfruntat, supărăcios, susceptibil, trufaş, ţanţoş, vanitos. Sursa: Sinonime

ţîfńală (mn. ţîfńaļe) [akc. ţîfńală] (i. ž.) — (psih.) przničavost, osobina nekoga ko se bez razloga lako i brzo ljuti; prgavost; drčnost ◊ s-a pus o ţîfńală pi fata-sta, numa frkuańe ka mîţa naruoadă, sigurat a lasat-o baĭatu — ova devojka je postala przničava, samo frkće kao luda mačka, sigurno ju je ostavio momak [Por.] ∞ ţîfnă

ţîfńitură (mn. ţîfńiturĭ) [akc. ţîfńitură] (i. s.) — (psih.) prznica, prgavko, osoba koja se bez razloga lako i brzo ljuti ◊ đi kînd s-a goļit butońu în podrum, moşu s-a fakut o ţîfńitură đi uom, numa fîrfuańe, s-a zbĭară pi tuoţ đi fiĭe śe, da slab şî manînkă — otkad se ispraznilo bure u podrumu, čiča je postao prava prznica, samo frkće, viče na sve za bilo šta, a slabo i jede [Por.][GPek] ∞ ţîfnă

ţîgan (mn. ţîgań) [akc. ţîgan] (antr.) — Rom, pripadnik romske nacionalne manjine ◊ in sat ţîgańi a ogođit kuortu, ş-a porńit sî vindă marfă đi fĭer — u selu su Cigani postavili čergu, i počeli su da nude robu od metala ◊ komşîka pi o gaină a luvat đi la ţîgań un bļid, ḑîaśe ļingurĭ, şî kîća fusă — za jednu kokošku, komšika je od Cigana kupila činiju, deset kašika, i nekoliko vretena [Crn.] ◊ în Porĭeśa, a fuost kunoskuţ ţîgan laĭeţ, kare a lukrat la fĭer, şî ţîgań rudarĭ, kare a lukrat la ļemn — u Poreču su bili poznati „crni” Cigani, koji su se bavili gvožđem, i Cigani „rudari”, koji su obrađivali drvo ◊ karĭe guod a lukrat la fĭer, kare a fuost kovaś, fi-va ţîgan, fi-va rumîn, a fuost poļikrit „ţîgan” — kogod se bavio gvožđem, ko je bio kovač, bio Ciganin ili Vlah, dobijao je nadimak „ciganin”đi ţîganuseverac, hladan vetar koji duva sa severa [Por.]

(opis) În Vaļa Ćimuokuluĭ al ńegru a trait kîći-va suarće đi ţîgań: karĭe a lukrat la fĭer, şî karĭe a lukrat la ļemn, da đin vrĭamĭe-n vrĭamĭe pi-n saće a veńit şî kortarĭ. Ĭeĭ, mîĭ mult a laukrat la svrĭađiļe. Đi aĭa ļa ḑîs şî „svređalarĭ”. În tuot satu a trait duauă-triĭ fameļiĭ karĭe a lukrat la fĭer. Ĭeĭ a fakut piruańe, sîapĭe, sakurĭ, trnakuopurĭ, fĭară đi plug, şî a bagat alaturļi în fuok. Aĭ ś-a lukrat la ļemn mîĭ mult a trait în Lukuva. Ĭeĭ a fakut ļingurĭ, fusă, mosuară, zastruź, bļidurĭ şî postîăvĭ. Ļ-a ḑîs „ļingurarĭ". În Zluot a trait kîći-va fameļiĭ karĭe a fakut ļaźińe şî tobĭ. Luor ļ-a ḑîs „ļeganarĭ". Tuoţ ţîgańi kare a lukrat la ļemn, a şćiut numa rumîńaşće, da aĭlalţ a vorbit numa ţîgańaşće, şî ļimba saćańior.

U Crnorečju je živelo nekoliko vrsta Roma: kovači, koji su obrađivali drvo, a povremeno su se naseljavali i čergari. Oni su pretežno izrađivali svrdla. Zbog toga su nazivani i „svrdlari”. U svakom selu su živele po dve-tri porodice kovača. Izrađivali su eksere, motike, sekire, krampove, raonike, i klepali alatke. Oni koji su se bavili obradom drveta pretežno su živeli u Lukovu. Izrađivali su kašike, vretena, kalemove, zastruge, drvene činije i korita. Jednim imenom su nazivani „kašikari". U Zlotu je živelo nekoliko porodica koje su se bavile i izradom kolevki i bubnjeva. Njih su nazivali „kolevkari”. Svi Romi koju su se bavili obradom drveta, govorili su samo rumunski, a ostale grupacije su govorile samo ciganski, i jezik sredine u kojoj su živeli. (Prema kazivanjima R. Kostića iz Lukova, zapis F. Paunjelović, 1989.) [Crn.]

Rumunske paralele: ȚIGÁN, -Ă, ţigani, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană ce face parte dintr-o populaţie originară din India şi răspândită în mai toate ţările Europei, trăind în unele părţi încă în stare seminomadă. ◊ Expr. A arunca moartea în ţigani = a arunca vina pe altul. A se muta ca ţiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic. A se îneca ca ţiganul la mal = a nu reuşi, a eşua într-o acţiune tocmai când era pe punctul de a o duce la bun sfârşit. Tot ţiganul îşi laudă ciocanul, se spune despre cei care se laudă cu ceea ce le aparţine. E învăţat ca ţiganul cu ciocanul (sau cu scânteia), se spune despre cei deprinşi cu nevoile. 2. Epitet dat unei persoane brunete. 3. Epitet dat unei persoane cu apucături rele. II. Adj. (Rar) Țigănesc. – Din sl. ciganinŭ. Cf. rus. ţâgan. Sursa: DEX98
Etimologija: Slov. cinaginŭ

ţîgańamă [akc. ţîgańamă] (i. ž.) — ciganija, mnoštvo Cigana ◊ đi unđe a veńit atîta ţîgańamă în satu nuostru? — odakle je došla tolika ciganija u naše selo? ◊ nu măĭ s-a puaće traĭi đ-atîta ţîgańamă — ne može se više živeti od tolike ciganije [Por.] ∞ ţîgan

ţîgańaşće [akc. ţîgańaşće] (pril.) — ciganski, romski, kao Romi ◊ ţîgańi đin Lukuva nu şćiu ţîgańaşće — Romi iz Lukova neznaju romski [Crn.] ◊ dakă vrĭeĭ sî faś kimîtă kî vorbĭeşć ţîgańaşće, ḑîś ku gîtu strîns: „Kar nou, par nou; sok avĭem, sok arđem!” — ako hoćeš da imitiraš ciganski govor, kažeš stegnutog grla: „Kola nova, kolac nov; zovu imamo, zovu ložimo!” [Por.] ∞ ţîgan

Rumunske paralele: ȚIGĂNÉȘTE adv. Ca ţiganii; în limba ţigănească. – Țigan + suf. -eşte. Sursa: DEX98

ţîgańesk (ţîgańaskă) (mn. ţîgańeşć) [akc. ţîgańesk] (prid.) — romski, pripada Romima ◊ koluo sî vîađe kuortu ţîgańesk — tamo se vidi romska čerga ◊ mîĭ marĭ kîăş în Lukuva sînt kîăşîļi ţîgańeşć — najveće kuće u Lukovu su romske kuće [Crn.] ∞ ţîgan

Rumunske paralele: ȚIGĂNÉSC, -EÁSCĂ, ţigăneşti, adj. Care aparţine ţiganilor, privitor la ţigani, de ţigani. – Țigan + suf. -esc. Sursa: DEX98

Ţîgańiĭe (mn. ţîgańiĭ) [akc. Ţîgańiĭe] (i. ž.) — 1. (top.) Ciganija, mahala u Rudnoj Glavi koja je bila naseljena Romima u vreme dok je u ovom selu bio aktivan rudnik magnetita ◊ akuma în Ţîgańiĭe nus măĭ Ţîgań, sa mutat tuoţ la Ńigoćin, da uńi la Măĭdan — danas u Ciganiji nema više Roma, svi su se iselili u Negotin, a neki u Majdanpek 2. (fig.) nemoralnost i bezobrazluk u ponašanju, naročito sklonost ka svađi i psovanju na javnom mestu; ciganština, ciganluk ◊ o ţîgańiĭe mare a tunat întra iĭ, n-o sî ĭasă la bińe — neki veliki ciganluk je ušao među njih, neće izaći na dobro [Por.] ∞ ţîgan

Rumunske paralele: ȚIGĂNÍE, ţigănii, s. f. 1. Totalitatea ţiganilor care locuiesc la un loc; ţigănime; p. ext. cartier într-o localitate în care locuiesc ţigani. 2. Fig. Faptă, manieră condamnabilă. 3. Fig. Gălăgie, hărmălaie, scandal. – Țigan + suf. -ie. Sursa: DEX98 (1998)

ţîĭe [akc. ţîĭe] (zam.) — 1. tebi ◊ ĭuoće ţîĭe o pară, da şî ţîĭe una, sî nu ći mîńiĭ — evo tebi jedna kruška, a i tebi jedna, da se ne ljutiš [Crn.] 2. ti ◊ ţîĭe ţî śudă pi mińe, ama n-aĭ đi śe, kă nu mis đevină — ti si ljut na mene, ale nemaš zašto, jer nisam kriv ♦ up. îţ [Por.]

Rumunske paralele: TU pron. pers. 2 sg. 1. (Ține locul numelui persoanei căreia i se adresează vorbitorul; cu funcţie de subiect) Tu râzi. ♦ (Impersonal) Tu şcoală, tu studii, şi el un golan. ◊ Expr. Nici tu..., nici tu... = nimic din ceea ce ar trebui sau te-ai aştepta să fie. 2. (La dativ, în formele ţie, îţi, ţi, -ţi, ţi-) Nu ţi-l dau. ◊ (Cu funcţie de complement indirect, indicând posesiunea) Tacă-ţi gura! ◊ (Cu funcţie atributivă, indicând posesiunea) Ai să-ţi vezi mama. ◊ (Impersonal) Ți-ai găsit! ◊ (Cu valoare de dativ etic) Ți le spunea toate pe de rost. 3. (La acuzativ, în formele te, -te, te-) Am de gând să te mărit. ◊ (Intră în compunerea unor verbe la diateza reflexivă) Unde te trezeşti? ◊ (Impersonal) Ia te uită la el! ◊ (Precedat de prepoziţii, în forma tine) Am în tine toată nădejdea. 4. (La vocativ) Tu, cel care priveşti încoace! 5. (Urmat de „unul”, „una”, la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Tu unul nu ştii. [Dat. ţie, îţi, ţi, -ţi, ţi-; acuz. tine, te, -te, te-] – Lat. tu. Sursa: DEX98

ţîkă (mn. ţîś) (i. ž.) — 1. sorta, vrsta (za ljude) ◊ aşa ţîkă đi lumĭe rîa, n-a măĭ vaḑut ńima — takvu sortu loših ljudi, još nije video niko 2. poreklo; rod, svojta; familija ◊ draku va şći đi unđe s-a traźe ţîka-luor — đavo će ga znati odakle se vuče njihovo poreklo ◊ nu sînt iĭ đin ţîka-nuastră — nisu oni iz našega roda 3. (psih) narav (obično se odnosi na decu) ◊ kopiļe, trasńirĭa-n ţîka-tĭa, draśaskă — dete, grom ti spalio đavolsku narav [Por.]

Rumunske paralele: ţâcă, ţâci, s.m. (pop.) copil. Sursa: DAR (2002)

ţîkļiaće (mn. ţîkļieţ) [akc. ţîkļiaće] (i. m.) — (ornit.) brgljez (Sitta europaea) ◊ ţîkļiaće ĭe pasîrĭe mikă, ku ćiku lung şî ku pĭańe vînîće, faśe gaură în ļemn ş-în gaura-ĭa faśe kuĭb — brgljez je mala ptica sa dugim kljunom i plavim perjem, pravi rupu u drvetu i u toj rupi pravi gnezdo [Por.]

Rumunske paralele: ȚICLEÁN, ţicleni, s. m. (Ornit.) Țiclete. – Et. nec. Sursa: DEX98
ȚICLEÁN s. (ORNIT.; Sitta europaea) (reg.) scorţar, ţiclete, ţoi. Sursa: Sinonime
ţicleán, ţicléni, s.m. (reg.) 1. pasăre insectivoră, sedentară; scorţar, ciocârleţ. 2. piţigoi. 3. sticlete. 4. obleţ. Sursa: DAR


Slika: 9) Ţîkļiaće — brgljez, slika preuzeta sa sajta Avikultura (7. IV 2012.)

ţîļiļiu (uzv.) — (onom.) cmizdrenje, izaz kojim se oponaša dete koje cmizdri, s ciljem da se odobrovolji ◊ śe drak ĭe, mă, la kopilo-la, đi ţîńe „ţîļiļiu” una-ntru-una? — šta je, kog vraga, onom detetu, da jednako cmizdri? ♦ var. tîļiļiu [Por.]

(stih) Ţîļiļiu — tîļiļiu, vińe mîţa ku rakiu, da mîrtanu ku śokanu, baće toba la ţîganu. (S-a kîntă la kopilol mik, kare plînźe kî ĭe đizmĭerdat). — Cigu-ligu, ide maca sa rakijom, a mačor sa čekićem, lupa doboš Ciganinu! (Peva se malom detetu, koje plače jer je razmaženo). (Kaz. Gergina Durlić, Rudna Glava, zapis: Durlić, 1983).

ţîmboĭat (ţîmboĭată) (mn. ţîmboĭaţ, ţîmboĭaće) [akc. ţîmboĭat] (prid.) — a. ljutit, naduren, natmuren, namrgođen ◊ śе ć-aĭ înţîmboĭat atîta? — što si se toliko nadurio? (Topolnica) b. iskrivljen, koji se krevelji, beči (Rudna Glava) c. ♦ var. înţîmboĭat ◊ uom înţîmboĭat — nadmen, naduvan, prepotentan (Tanda) [Por.] ∞ ţîmboĭa

ţîmĭentă (mn. ţîmĭenće) [akc. ţîmĭentă] (i. ž.) — (ret.) cimenta, čaša, šolja, posuda kojom se zahvata voda za piće ◊ lînga fîntînă am lasat o ţîmĭentă, atîrnată într-o krĭangă, să aĭbă drumaşî ku śe să bĭa apă — pokraj izvora sam ostavio cimentu, okačenu o jednu granu, da putnici imaju čime da piju vodu (Rudna Glava) [Por.] / < lat. cimenta — a. limeni sud za piće b. veći limeni sud, kofa, Sursa: РечникМС6. (exp. Durlić)

Rumunske paralele: ţîment, ţiment „mera za mleko” (srpski Banat). Sursa: Flora1971, p. 394.

ţîmpur (mn. ţîmpurĭe) [akc. ţîmpur] (i. s.) — 1. a. šibica, kutija ◊ adu kućiĭa đi ţîmpur — daj mi kutiju šibice b. palidrvce od šibice ◊ dăm un bît đi ţîmpur — daj mi jedno palidrvce [Buf.] 2. sumpor ◊ am kumparat ţîmpur đi ţîmpurit butuańiļi đi vin — kupio sam sumpor za sumporisanje buradi za vino ◊ în Buor nu sî puaće sufla đi fum đi ţîmpur — u Boru se ne može disati o sumprnog dima [Crn.]

Rumunske paralele: ȚÂMPOR s. v. pucioasă, sulf. Sursa: Sinonime
ţâmporí, ţâmpor, vb. IV (reg.) a afuma cu sulf butoiul. Sursa: DAR
ţâmpor, s. sulf, pucioasă. (Banat) Sursa: Pătruţ

ţîmpuri (ĭuo ţîmpurĭesk, ĭel ţîmpurĭaşće) [akc. ţîmpuri] (gl.) — sumporisati, dimiti burad sumpornim dimom ◊ mîńe oĭ ţîmpuri butuańiļi đi vin — sutra ću sumporisati burad za vino [Crn.] ♦ dij. var. (ĭuo ţîmpurĭeḑ, ĭel ţîmpurĭaḑă) [Por.]

Rumunske paralele: ţâmporí, ţâmpor, vb. IV (reg.) a afuma cu sulf butoiul. Sursa: DAR (2002)

ţînatuorĭ (ţînatuarĭe) (mn. ţînatuorĭ, ţînatuarĭe) [akc. ţînatuorĭ] (prid.) — držeći, koji je još u snazi, koji se dobro drži uprkos godinama ◊ înkă ĭe ĭel ţînatuorĭ, dakă arĭe mulţ ań — još je on držeći, iako ima mnogo godina [Crn.] ∞ ţîńa

ţînţarĭ (mn. ţînţarĭ) [akc. ţînţarĭ] (i. m.) — (ent.) komarac (Culex pipiens) ◊ ţînţarĭu suźe sînźiļi, şî fuźe — komarac siše krv, i beži [Por.]

Rumunske paralele: ȚÂNȚÁR1, ţânţari, s. m. Numele mai multor insecte din ordinul dipterelor, cu corpul şi cu picioarele lungi şi subţiri, cu aripi înguste, ale căror larve se dezvoltă la cele mai multe specii în ape stătătoare, iar adulţii se hrănesc cu sânge, unele specii transmiţând prin înţepături frigurile palustre, altele, în stare larvară, atacând culturile de ciuperci, varză, grâu etc. (Culex). ◊ Expr. A face din ţânţar armăsar = a exagera. – Lat. zinzalus. Sursa: DEX98
ţînţár (-ri), s. m. – Insectă din ordinul dipterelor (Culex pipiens). – Var. ţinţar. Megl. ţănţar. Lat. zinzala (Diez, I, 450; Densusianu, Hlr., 198; Puşcariu 1739; Graur, Rom., LVI, 265; REW 9623; Corominas, I, 766) sau mai bine tentiala (Glossaria lat., I, Paris 1926, 115; R. Sabbadini, Bull. de Cange, III, 88), cf. it. zanzara, v. fr. cincele, sp. cénzalo. – Der. ţînţăraş, s. n. (un anumit dans popular); ţînţărime, s. f. (mulţime de ţînţari). Sursa: DER
Etimologija: Lat. zinzalus


Slika: 10) Ţînţarĭ - komarac, slika preuzeta sa sajta Goran Necin (5. IV 2012.)

ţînţarĭ (mn. ţînţarĭ) [akc. ţînţarĭ] (i. m.) — Cincarin, nadimak za ljude armanskog porekla ◊ la nuoĭ đemult a veńit în sat triĭ fraţ, ţînţarĭ, a fuost marĭ ńigustuorĭ; ĭastă đin ţîka-luor ş-akuma vro duauă-triĭ kîăş — kod nas u selo davno su došla tri brata, Cincarina, bili su veliki trgovci; ima i danas od njihove loze dve-tri kuće [Por.]

Rumunske paralele: ȚÂNȚÁR2, ţânţari, s. m. (La pl.) Nume dat populaţiei aromâne din Macedonia de populaţia slavă localnică; (şi la sg.) persoană care face parte din această populaţie. – Et. nec. Sursa: DEX98
ȚÂNȚÁR2 м. (мн. -i) 1. (во мн.) Куцовласи, Цинцари. 2. Куцовав, Цинцар. Sursa: Tomici1

ţîndîră (mn. ţîndîrĭе) [akc. ţîndîră] (i. ž.) — 1. iver, treska koja se odlomi kada se drvo teše ili obrađuje nekim alatom ◊ pănă am śopļit kuadă đi sakurĭe, sari o ţîndîră, şî ma lovi în frunće, đin kîta s-îm skuată uokĭu — dok sam deljao dršku za sekiru, odbio se jedan iver i udario me u čelo, umalo da mi izbije oko 2. (fig.) kad se neko ljuti ◊ îĭ sari o ţîndîră, şî să dusă — otkači mu se jedan iver, i ode 3. poreklo, deo rodoslova ◊ Marinkuońi au o ţandîră đin Voĭńeşći — Marinkovići vode poreklo od Vojnješći ♦ dij. var. ţandîră [Crn.] ♦ dij. var. ţandră (mn. ţîăndre) [akc. ţandră] ◊ adun ţîăndre sî fak fuoku — skupljam treske da naložim vatru [Por.]

Rumunske paralele: ȚÁNDĂRĂ, ţăndări, s. f. Bucăţică (subţire şi lunguiaţă) care se desprinde sau care sare dintr-un lemn, dintr-o piatră etc. prin cioplire sau spargere; aşchie. ◊ Expr. A-i sări (cuiva) ţandăra = a se înfuria, a se supăra. [Var.: (reg.) ţándură, ţândără s. f.] – Din săs. zänder (< germ. Zunder), magh. candra. Sursa: DEX98
Etimologija: Nem. Zunder

ţîntă (mn. ţînturĭ) [akc. ţîntă] (i. ž.) — 1. (zast.) cent, stoti deo stranog novca ili neke celine ◊ o ţîntă a fuost kît o parauă — cent je bio koliko jedna para 2. sasvim malo, neznatno ◊ đ-o ţîntă mĭ-a skapat vuozu — za malo mi je voz pobegao [Crn.] ♦ dij. var. ţintă ◊ o ţintă ďe om — mali čovek ♦ (vulg.) ĭa ramas o ţintă-n kur — (fig.) nije se dobro „olakšao” (Prahovo) [Kmp.]

Rumunske paralele: CENT, cenţi, s. m. 1. Monedă divizionară în Statele Unite ale Americii şi în Canada. egală cu o sutime de dolar. ♦ Monedă în Țările de Jos, valorând o sutime de florin. 2. (Muz.) Subdiviziune pentru măsurarea intervalelor muzicale, egală cu o sutime dintr-un semiton. – Din engl., fr. cent. Sursa: DEX 98
PROCÉNT ~e n. 1) A suta parte dintr-un întreg, considerat drept unitate şi reprezentat grafic prin simbolul %. 2) Dobândă calculată la fiecare o sută de lei (sau alte unităţi băneşti) pe o perioadă de un an. /< germ. Prozent Sursa: NODEX (2002)

ţîńa (ĭuo ţîn, ĭel ţîńe) [akc. ţîńa] (gl.) — 1. držati, pridržavati ◊ muĭarĭa ţîńa frîu, da uomu ku umîru supus ţîńa karu sî nu să rastuarńe — žena je držala uzde, a muž je podmetnutim ramenom pridržavao kola da se ne bi preturila 2. posedovati, imati ◊ Konśaţî ţîn žumataće Parasîta — Končatovići poseduju pola Parasite ◊ Vuoĭna Duman ţîńe muĭarĭe đin Vaļakuańa — Vojin Duman ima ženu iz Valakonja 3. zadržavati ◊ ma ţînu la vuorbă pînîă-n zavrńitu suariluĭ — zadržao me u razgovoru do zalaska sunca 4. pratiti, ići za nekim ◊ sî ţînură kîńi đi mińe pîn nu trekuĭ konvĭeĭu — psi su me pratili dok ne pređoh krivinu 5. pamtiti ◊ tata-muoş a ţînut minće mulće povĭeşć — moj pradeda je pamtio mnogo priča 6. držati nekome stranu, braniti ga ◊ muma mi-a ţînut parće kînd a vrut tata sî ma bată — majka me branila kad je otac hteo da me istuče 7. pratiti nekoga ili nešto pogledom ◊ ţîńa uoki la ĭa pînă treşa pi drum — pratio je pogledom dok je prolazila putem ◊ ţîńam uoki la eroplan pînă sî perđa pi śerĭ — pogledom sam pratio avion dok se gubio na nebu 8. čuvati tradiciju ◊ ţîńe dîăćinļi şî rîndu kum a fuost đimult — čuva običaje i red kao što je nekada bilo 9. biti pravedan ◊ a ţînut đireptaće pînă-n muarće — bio je pravedan do smrti [Crn.]

(izr.) Ţîńe vasu apă pîn maĭsturi nu pļakă. — Drži sud vodu dok majstori ne odu.
Sî ţîńe đi aĭa ka-l bat đi gard. — Drži se toga kao pijan plota.
(Narodne izreke, zapis F. Paunjelović, Osnić) [Crn.]

Rumunske paralele: ţineá (-n, -nút), vb. – 1. A avea ceva în mînă şi a nu lăsa să scape, a menţine, a susţine. – 2. A păzi, a conserva. – 3. A suporta, a rezista. – 4. A purta. – 5. A poseda, a domina. – 6. A ocupa, a fi stăpîn, a stăpîni. – 7. A întreţine. – 8. A avea la dispoziţie, a petrece. – 9. A observa, a respecta. – 10. A îngriji, a administra, a supraveghea. – 11. A trata, a considera. – 12. A costa. – 13. A da, a pronunţa (un discurs). – 14. A reţine; a deţine, a opri. – 15. A urma, a menţine, a continua în aceeaşi direcţie. – 16. A executa, a îndeplini. – 17. A depinde, a atîrna. – 18. A dura, a rămîne. – 19. A încăpea, a intra. – 20. A avea afecţiune, simpatie, a iubi. – 21. A dori, a avea poftă. – 22. (Refl.) A se apuca, a se prinde. – 23. (Refl.) A sta, a locui. – 24. (Refl.) A se susţine, a-şi cîştiga traiul. – 25. (Refl.) A se reţine, a se înfrîna, a se domina. – 26. (Refl.) A se socoti, a se crede. – 27. (Refl.) A stărui, a se încăpăţîna, a insista. – 28. (Refl.) A trăi în concubinaj, a fi concubin cu... – Var. ţine. Mr. ţîn, ţînui, ţineare, megl. ţǫn, istr. ţir. Lat. tĕnēre (Puşcariu 1733; REW 8646), cf. vegl. tenar, it. tenere, prov., fr., cat. tenie, sp. tener, port. têr. Uz general (ALR, I, 106). Pentru conjug. prez., cf. pune. Der. ţiitor, s. m. (stăpîn, proprietar, senior); atotţiitor, adj. (atotputernic); ţiitoare, s. f. (concubină, amantă, loc de pîndă al vînătorilor); ţiitorie, s. f. (înv., concubinaj); ţiitură, s. f. (înv., stăpînire, dominaţie; un anumit dans popular; muzica de acompaniament; Olt., concubinaj); ţinut, s. n. (înv., moşie; provincie, regiune); ţinutal, adj. (înv., provincial); ţinutaş, adj. (înv., provincial); ţinută, s. f. (comportament, maniere), după fr. tenue. Comp. neol., formată după fr.; abţinea, vb.; conţinea, vb.; deţinea, vb.; întreţinea, vb.; menţinea, vb.; obţinea, vb.; reţinea, vb.; susţinea, vb. Sursa: DER (1958-1966)

ţîońa (ĭuo ţîuon, ĭel ţîuańe) [akc. ţîońa] (gl. n.) — (onom.) cijukati, pištati, šištati; ispuštati tanak zvuk ◊ o pasarikă ţîuańe în salkă — neka ptičica cijuče na vrbi [Crn.] ◊ îm ţîuańe urĭakĭa, sigurat ma vorbĭaşće vrunu đi rîău — pišti mi uvo, sigurno me neko ogovara [Por.] ∞ ţîu!

(izr.) Ţîuańe ka vulturu în padurĭe. — Pišti kao soko u gori. (Zapis: F. Paunjelović, Osnić) [Crn.] (izr.) (vulg.) Iĭ ţîuańe kuru (s-a bužukurĭaşće uomu kare s-a labdă kă „lukră” bun, da s-a vĭađe kî ĭe o mîrşoće fara pućarĭe) — Pišti mu dupe (smeju se muškarcu koji se hvali da dobro radi "posao", a vidi se da je mršavko bez snage). (Selo Plavna, opšt. Negotin, kaz. Čedomir Točaković, r. 1951, zapis: Durlić, 2012) [Pad.]

Rumunske paralele: ţíu interj. – Imită zgomotul vibraţiei sau al flexiunii, al încovoierii. – Var. ţîu, şi der. Creaţie expresivă, cf. fiu. – Der. ţiu, s. n. (secure mică; daltă); ţiui, vb. (a şuiera, a fluiera, a vibra; a suna; a zornăi; a hurui, a bîzîi în urechi), var. ciui, cf. it. ciuire „a chiţăi şoarecii”; ţiuitură, s. f. (fluierat, şuierat); ţiuit, s. n. (şuierat); ţiuitoare, s. f. (hîrîitoare, huruitoare); ţîu, s. n. (Banat, talangă). Sursa: DER (1958-1966)

ţîońală (mn. ţîońaļе) [akc. ţîońală] (i. ž.) — (onom.) cijukanje, cika ◊ ļesńe surḑăşć, đ-atîta ţîońală — lako ogluviš, od tolikog cijukanja ♦ sin. piońalăpijukanje [Por.] ∞ ţîu!

ţîpa (ĭuo ţîp, ĭel ţîpă) [akc. ţîpa] (gl. p. ref.) — (onom.) cičati, skičati, vrištati; jaukati; ispuštati visok piskav glas ◊ śe va ţîpa puorśi atîta, kî ļ-am dat đi mînkare? — zašto li svinje toliko skiče, kad sam ih nahranio? ◊ nu ţîpa kopiļe, kă vińe mum-ta s-îţ đa ţîţă — ne vrišti, dete, jer dolazi majka da te podoji [Por.]

Rumunske paralele: ȚIPÁ1, ţip, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni) A striga cu glas tare şi ascuţit (de durere, de spaimă); a zbiera. ♦ A vorbi cu glas ridicat; a-şi manifesta faţă de cineva nemulţumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva. ♦ A scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical. 2. (Despre animale) A scoate strigăte specifice puternice, ascuţite. 3. Fig. (Despre culori sau obiecte colorate) A face o impresie neplăcută (din cauza intensităţii sau a stridenţei nuanţelor); a bate la ochi. – Et. nec. Sursa: DEX98 (1998)
ȚIPÁ vb. 1. v. striga. 2. a răcni, a striga, a urla, a zbiera, (reg.) a ţivli, (Transilv.) a puhăi, (Transilv. şi Maram.) a ţipoti, (fam. fig.) a se sparge. (~ de durere.) 3. a răcni, a striga, a urla, v. vocifera. 4. v. răsti. 5. v. chiui. Sursa: Sinonime (2002)
Etimologija: ? Srb. cika (exp. Durlić)

ţîpăt (mn. ţîpăće) [akc. ţîpăt] (i. s.) — cika, vrisak, jauk; krik; graja, vika ◊ în ţara surdă, ńima n-auđe ţîpîtu-n lumĭe, ma kît đi tare sî fiĭe — u gluvoj državi niko ne čuje jauk u narodu, ma koliko jak da bude [Por.] ∞ ţîpa

(opis) Kîntă đin fluĭer „în ţîpîće” s-a ḑîśe kînd fluĭeraşu puartă vĭarsîku-n sus, sî s-audă tare, şî đeparće. — Svira frulu „na cičanje” kaže se kada frulaš svira melodiju na visokim tonovima, da se čuje jako, i daleko. (Kaz. Petar Dragojević, frulaš iz Rudne Glave, zapis: Durlić, 2012.)  ◊  (opis) Kopuoĭu kiuańe-n ţîpăće kînd vĭađe žuavina, şî pi aĭa vînatuorĭu şćiĭe kî ĭel a gasîto.  — Ker „klišće” kada ugleda životinju, i po tome lovac zna da ju je on našao. (Kaz. Borislav Paunović, Rudna Glava, r.s. Tanda, zapis: Durlić, 2012.) [Por.]

Rumunske paralele: ȚÍPĂT, ţipete, s. n. Strigăt ascuţit (de durere sau de spaimă), zbieret, urlet, strigăt. [Var.: ţípet s. n.] – Țipa1 + suf. -ăt. Sursa: DEX98 (1998)

ţîpeńiĭe (mn. ţîpeńiĭ) [akc. ţîpeńiĭe] (i. ž.) — 1. jačina, snaga, moć ◊ muĭarĭa n-are ţîpeńiĭe în mîń ka uomu, şî nu puaće să bată la parĭ în gard ku boruosu; aăla ĭe lukru voĭńiśiesk — žena nema snagu u rukama kao muškarac, i ne može maljem da nabija kočeve u ogradi; to je muški posao 2. čvrstina; krutost ◊ ţapa nuĭe batută bińe, şî nare ńiś o ţîpeńiĭe, are klańa ĭuta sî kadă — stožer nije dobro nabijen i nema nikakvu čvrstinu; stog ima brzo da padne [Por.] ♦ dij. var. ţapeńiĭe [Crn.] ∞ înţîpeńi

Rumunske paralele: ţepeníe s.f. (înv.) forţă, tărie, putere. Sursa: DAR (2002)

Ţîpeńor (mn. Ţîpeńori) [akc. Ţîpeńor] (i. m.) — (antr.) Cepenjor, porodični nadimak i prezime bufanske familije u Majdanpeku ◊ đin Boşńak în Banatu rumîńesk, în prĭežba Golumbăţuluĭ la Dunăre, ar vińit în Măĭdan doĭ fraţ: Trailă ku Ńikolaĭe Đura; Ńikolaĭe ar fost om ţapîn, tare la pućare, şî în Măĭdan a kautat poļikră „ţîpeńor”, şî đin ĭel sînt toţ Ţîpeńori, da alu Trailă Đura ar rămas Đurońi — iz Bošnjaka u rumunskom Banatu, u pravcu Golupca na Dunavu, došla su u Majdanpek dva brata: Trailo i Nikola Đura; Nikola je bio čovek jak i snažan, i u Majdanpeku je dobio nadimak „cepenjor” (= srb. „jakić”), i od njega su svi Cepenjori, a od Traila Đure ostali su Đuronji (= srb. Đurići) ♦ / < ţapînjak, snažan [Buf.] ∞ înţîpeńi

ţîperig [akc. ţîperig] (i. m.) — (hem.) nišador (amonijakov hlorid) ◊ ku ţîperig a ļekuit gîlśiļi la kopiĭ kînd s-a obrinćit — nišadorom je lečena upala krajnika kod dece [Crn.]

Rumunske paralele: nişadâr s.n. (înv. şi reg.) clorură de amoniu. Sursa: DAR (2002)

ţîpĭel (mn. ţîpĭeļ) [akc. ţîpĭel] (i. s.) — cipela, vrsta obuće  ◊ am kumparat la muĭere ţîpĭeļ nuoĭ — kupio sam ženi nove cipele [Bran.] ♦ dij. sin. papuk  [Por.]

Etimologija: Srb. cipela

ţîporaz (mn. ţîporază) [akc. ţîporaz] (i. m.) — 1. bodljika, kočanj, deo stabljike žita, kukuruza ili krupnije travke koji ostaje da viri iz zemlje posle žetve ili kosidbe ◊ sîśararîm grîu, ramasîră numa ţîporază — požnjeli smo žito, ostadoše samo bodljike [Crn.] 2. dlačice zaostale u koži svinje posle šurenja ♦ dij. var. mn. ţîporaḑă (s. Leskovo, zapis: D. Marković ) [GPek] ♦ dij. var. ţîporag (mn. ţîporaź) [akc. ţîporag] ◊ ma-nbrukaĭ în tr-un ţîporag — nagazio sam na jednu bodljiku [Por.] ∞ ţaruş

ţîr! (uzv.) — (onom.) crr! onomatopeja za zveckanje, zrikanje ◊ nu puoţ sî duorm đi griĭirĭ: tuota nuapća numa „ţîr-ţîr” supt ferĭasta-mĭa — ne mogu da spavam od zrikavaca, celu noć samo „zri-zri!” pod mojim prozorom [Por.]

Rumunske paralele: ţîr interj. – Imită scîrţîitul, ţiuitul. – Var. ţîra (-ţîra), ţur. Creaţie expresivă, cf. sfîr, sl. cureti „a alerga”, ngr. τσιρίζω „a piui”, sp. chirriar, germ. zirpen. – Der. ţîr, s. n. (arcul capotei la birjă; daltă), cf. ţiu; ţîră (var. ţiră), s. f. (bucăţică, fărîmă, pic; Trans., fîşie, zdreanţă); ţîrfă, s. f. (Trans., nisip; Banat, argilă amestecată cu paie), cf. tîrlă după Diculescu, Elementele, 490, din gr. σύρφος); ţîrfoli, vb. (a dichisi), în Mold. (după Scriban, în legătură cu a picura, a prelinge; mag. corholni „a răzui”); ţîrîi (var. ţurui, ciurui, ţîrlîi), vb. (a cînta greierii; a cînta din vioară), care s-a explicat greşit prin sl. suriti (Miklosich, Slaw. Elem., 52), prin sb., cr. curiti „a fugi” (Cihac, II, 435), prin bg. cărkam (Conev 95); ţîrîit, s. m. (ţiuit; cu ţîrîita, picătură cu picătură); ţîrîitor, adj. (care ţiuie; s. m., obleţ, Alburnus lucidus); ţîrîitură, s. f. (ţîrîit); ţîrloi, s. m. (Trans., ciocîrlie; ţeavă, tub); ţîrc, interj. (imită ţîrîitul laptelui muls); ţîrcîi (var. ţîrcăi, Trans. ţîrcoti), vb. (a mulge; refl., a picura; refl., a fi zgîrcit; cu ţîrcîita, picătură cu picătură); ţîrcavă, adj. f. (se zice despre oile cu lînă puţină sau cu lînă scurtă); ţurloi (var. rară ţurlui), s. n. (ţeavă, tub; fluierul piciorului, tibia), cf. ţîrloi; ţurţur (var. ţu(r)ţur(e), ţuţuroi), s. m. (sloi mic şi subţire de gheaţă ascuţit la un capăt), formă reduplicată a interj. ţur (cf. Giuglea, Dacor., I, 250); ţurţura, vb. (a atîrna ca ţurţurii). Tîrcav, adj. (sterp, fără vegetaţie; oaie cu păr scurt; Olt., lepădat, eşuat, frustat) pare a fi var. a lui ţîrcav; caz în care rut. tyrkavyi, pe care Candrea îl propune ca etimon, trebuie să provină din rom.; der. tîrcăvi, vb. refl. (a da greş). – Din rom. provine mag. cire (Treml, Magyar Nyelv., XXVII, 323). Cf. ţurcă. Sursa: DER (1958-1966)

ţîrai (ĭuo ţîrîi, ĭel ţîrîĭe) [akc. ţîrai] (gl. p.) — (onom.) zveckati, škripati ◊ sî baź sama: kînd va ţîrai śuava pin kuoş, să şćiĭ kă s-a varstat saku ku buobiļi — da paziš dobro: kada bude nešto zveckalo u košu, da znaš da se odvezao džak sa zrnevljem ◊ baće pĭatra đi rupĭe, numa ţîrîĭe pi puod — bije grad pa cepa, samo zvecka po krovu [Por.] ∞ ţîr!

Rumunske paralele: ȚÂRÂÍ2, ţấrâi, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A cădea sau a face să cadă picătură cu picătură, a curge sau a face să curgă câte puţin, cu intermitenţă (producând un zgomot caracteristic). ♦ Intranz. unipers. A bura1. 2. Intranz. (Despre insecte şi despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice, ascuţite, scurte şi repetate; a ţâţâi (1). 3. Intranz. (Despre sonerie) A suna, a zbârnâi. 4. Intranz. (Rar; despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibraţii scurte şi tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanţi) a cânta în acest mod. [Var.: ţârcâí vb. IV] – Țâr1 + suf. -âi. Sursa: DEX98 (1998)

ţîraĭală (mn. ţîraĭaļe) [akc. ţîraĭală] (i. ž.) — (onom.) zveckanje, škripanje ◊ ţîraĭală s-auđe kînd kad ţîrţari, kînd baće pĭatra, or kînd s-a varsă buobiļi đin sak — zveckanje se čuje kada pada krupa, kada bije grad, ili kada se prospu zrna iz džaka ♦ var. ţîraitu [akc. ţîraitu] [Por.] ∞ ţîrai

Rumunske paralele: ȚÂRÂIÁLĂ, ţârâieli, s. f. Faptul de a ţârâi2; (concr.) ploaie uşoară şi de scurtă durată. [Pr.: -râ-ia-. – Var.: ţârcâiálă s. f.] – Țârâi2 + suf. -eală. Sursa: DEX98 (1998)

ţîrţarĭ (mn. ţîrţari) [akc. ţîrţarĭ] (i. m.) — krupa, vrsta atmosferske padavine u obliku sitnog igličastog leda ◊ kînd kad ţîrţari, zapada s-a korožîaşće, şî kopiĭi puot să mĭargă pi ĭa, şă sî nu s-a skufundă — kada pada krupa, na snegu se stvara kora, po kojoj deca mogu da idu a da ne propadnu ◊ s-a kĭamă ţîrţarĭ, kî sînt marunţ, şî ţîrîĭe kînd kad — z ovu se „circari” jer su sitni, i zveckaju kad padaju [Por.] ♦ (demin.) ţîrţarikă (ţîrţariś) [akc. ţîrţarikă] (i. ž.) — „cigančići”, sitan grad ◊ ku pluaĭa a batut şî ţîrţarikă — uz kišu padali su i „cigančići” [Crn.] ∞ ţîrai

ţîrţarĭ (mn. ţîrţarĭe) [akc. ţîrţarĭ] (i. m.) — (bot.) grah, vrsta mahunarke čija zrna služe za ishranu ◊ o uală đi ţîrţarĭ, prînḑ đi tuoţ — grne graha, ručak za sve [Crn.]

(opis) Ţîrţarĭu a fuost amunkă đi kreskut, şî đi aĭa lumĭa s-a lasat đi pus. L-a samanat đin lapadat, ka pi grîu, în sapatură đi arşuou, da la astrukat ku tîrşu, ore ku grĭebla. Pista ĭel a pus krĭenź, şî ĭel a kreskut pi ĭaļe. Đi śe? Ţîrţarĭu arĭe kovrag muaļe, ka maḑîrĭa. Fîră krĭenź, s-ar kulka pi pomînt şî n-ar rođi. Şî aşa puţîn a rođit. Đi mĭnkarĭe la fĭert şĭ la đirĭes ku untură.

Grah je bilo teško uzgajati, pa je zbog toga izostavljen iz ishrane. Sejao se omaškom, kao pšenica, u izriljanu i usitnjenu zemlju, a pokrivan je granom ili grabuljom. Preko zasada nabacano je granje da bi narastao kroz njih. Zašto? Grah ima krhku stabljiku, kao grahorica. Bez granja bi polegao i slabo bi rodio. Pripremao se kao varivo sa masnom zaprškom. (Kazivanje Bosiljke Paunjelović, Osnić, zapis F. Paunjelović 1981.) [Crn.]

Rumunske paralele: ţârţár, ţârţári, s.m. (reg.) 1. măzăriche. 2. nume de plantă erbacee. Sursa: DAR (2002)

ţîrmuruos (ţîrmuruasă) (mn. ţîrmuruoş, ţîrmuruasă) [akc. ţîrmuruos] (prid.) — 1. strmo, vrletno zemljište ◊ akoluo ĭe aşa đi ţîrmuruos đi ńiś kapra nu puaće sî paskă — tamo je toliko strmo da ni koza ne može da pase [Crn.] ♦ dij. var. ţărmuruos 2. uzdignuto, neravno, brežuljkasto zemljište [Por.] ∞ ţărmuri

Rumunske paralele: ȚĂRMURÓS adj. v. abrupt, drept, perpendicular, pieptiş, pieziş, prăpăstios, priporos, râpos, vertical. Sursa: Sinonime (2002)

Ţîrna [akc. Ţîrna] (i. ž.) — (hidr.) Crna, ime planinske rečice u Gornjem Peku ◊ Ţîrna izvorĭaḑă supt Brĭeza, primĭaşće la đirĭaptă ogaşîaļe Bigru şî Ogaşul mare, da đi la stînga pi Fiļişana, şî s-anpreună ku Pĭeku la Dîbiļug — Crna izvire ispod Breze, sa desne strane prima potoke Bigar i Veliki potok, a s leve Filišanu, i uliva se u Pek kod Debelog Luga [GPek]

Etimologija: Srb. crna


Slika: 11) Ţîrna — Crna, na topografskoj karti razmere 1:25.000.

Ţîrnaĭka (mn. Ţîrnăĭś) [akc. Ţîrnaĭka] (i. ž.) — (ojk.) Crnajka, selo u Gornjem Poreču u opštini Majdanpek ◊ Ţîrnaĭka ĭe sat rumîńesk, supt puala lu Guol — Crnajka je vlaško selo u podnožju Deli Jovana ◊ Ţîrnaĭka s-a otarîaşće ku Arnaglaua, Gorńana, Tanda, Klokośuouţu şî Plamna — Crnajka se graniči sa Rudnom Glavom, Gornjanom, Tandom, Klokočevcem i Plavnom [Por.]


Slika: 12) Crnajka iz ptičje perspektive. Preuzeti sa sajta http://maps.google.com/ (18. V 2012)

ţîrnaśan (ţîrnaśană, ţîrnaśankă) (mn. ţîrnaśeń, ţîrnaśĭańe) [akc. ţîrnaśan] (i. m.) — Crnajčanin, žitelj sela Crnajke ◊ am un prĭaćin, ţîrnaśan — imam prijatelja, Crnajčanina ◊ muĭarĭa đin Ţîrnaĭka ĭe ţîrnaśană — žena iz Crnajke je Crnajčanka ♦ var. ţîrnaśĭan, ţîrnaśĭană, ţîrnaśĭeń [Por.] ∞ Ţîrnaĭka

ţîsatuor (mn. ţîsatuorĭ) [akc. ţîsatuor] (i. m.) — tkalac, tkač ◊ ĭuo nu şćiu ńiś un uom s-a fi fuost ţîsatuorĭ, aăla ĭe numa lukru muĭerĭesk — ja ne znam ni jednog muškarca da je bio tkač, to je samo ženski posao ◊ ţîsatuarĭa ĭe muĭarĭe kare ţîasă în razbuoĭ — tkalja je žena koja tka na razboju ◊ mama a fuost tare bună ţîsatuare — baka je bila jako tobra tkalja [Por.] ∞ ţăsa

Rumunske paralele: ȚESĂTÓR, -OÁRE, ţesători, -oare, s. m. şi f. Persoană care ţese, care se ocupă cu meşteşugul ţesutului; muncitor care lucrează la un război de ţesut. – Țese + suf. -ător. Sursa: DEX98 (1998)

ţîsatură (mn. ţîsaturĭ) [akc. ţîsatură] (i. ž.) — tkanina, tkanje, tkivo, ono što je izatkano na razboju ◊ a ramas đi la mama o gramadă đi ţîsaturĭ, am đi gînd să ļi vind, să nu ļi manînśe muoļi — ostala je od bake gomila tkanja, imam nameru da ih prodam, da ih ne izjedu moljci ♦ var. ţăsătură (Tanda) [Por.] ♦ dij. var. ţasatură [Crn.] ∞ ţăsa

Rumunske paralele: ţesătură f. 1. stofă ţesută: ţesătură de lână; 2. ceva ţesut: ţesătură de aur, de argint; 3. mod de a fi ţesut: ţesătură bătută, rară; 4. fig. înlănţuire, reunire: ţesătură de intrigi; 5. Anat. împletire de fibre formând o parte solidă: ţesătură nervoasă. Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929)


ţîş! (uzv.) — (onom.) šik! onomatopeja za snažno izbijanje tečnosti, za šikljanje, mlaz; štrk ◊ nuoĭ şađem la umbră, da drako-la đi kopil veńi ku un maţ, şî - ţîş! - ńi udă şî fuźi — mi sedimo u hladu, a ono đavolje dete dođe sa nekim crevom, i - šik! - poprska nas i pobeže ♦ sin. fîş! [Por.]

(izr.) Ţîş-fîş păn-la Kupuzîş, tranka-fļanka pănă la Palanka! — Fiš-piš do Kupuzišta, klati-mlati do Palanke! (Za osobu koja gubi dane šetajući tamo-amo bez nekog cilja, skitara koja putuje tek da joj „dupe vidi put”, i usput „mlati praznu slamu”. Izreka sadrži „caransku” topografiju, jer su „Kupuzîş” i „Palanka” vlaška sela u Ključu: Kupuzište i Brza Palanka. Kazivač: Gergina Durlić, Zapis: Durlić, Rudna Glava, 1982) [Por.]

ţîşńi (ĭuo ţîşńesk, ĭel ţîşńaşće) [akc. ţîşńi] (gl.) — šikljati, izbijati u mlazu ◊ sari śĭepu, şî đin butuoń ţîşńi vinu — iskoči čep, i iz bureta šiknu vino [Crn.] ◊ lukraĭ pi-ntr-o zapuşală mare, pănă nu-m ţîşńi sînźiļi pi nas — radio sam po jednoj velikoj vrućini, dok mi krv nije šiknula iz nosa ◊ kopiļe, dakă ći măĭ prind kă furĭ, o să ći bat pănă kakăţî nu va ţîşńi đin ćińe — dete, uhvatim li te još jednom u krađi, ima da te bijem dok govna ne budu šiknula iz tebe ♦ sin. bîşńi [Por.] ∞ ţîş!

(klet.) Ţîşńirĭa đin ćińe, sî ţîśńaskă! — Šiknulo iz tebe, da šikne! (klet.) Ţîśńirĭa pîşku đin ćińe, sî ţîşńaskă! — Šiknuo proliv iz tebe, da šikne! (Obično majke ovako kunu svoju decu zbog nekog nestašluka, kada se za njih kaže da su „dosadna ko proliv”. Rudna Glava. Zapis: Durlić, 1982) [Por.]

Rumunske paralele: ȚÂȘNÍ, ţâşnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre lichide, aburi; la pers. 3) A ieşi cu presiune printr-o crăpătură sau printr-o deschizătură. ♦ A sări, a împroşca. 2. (Despre fiinţe) A apărea, a sări, a ieşi de undeva pe neaşteptate; a intra brusc undeva, a da buzna. ♦ A porni brusc, a se repezi, a se năpusti. 3. A se ivi deodată, a izbucni cu putere, a irupe. – Din ţâşt. Sursa: DEX98

ţîşńituarĭe (mn. ţîşńituorĭ) [akc. ţîşńituarĭe] (i. ž.) — prskalica, dečja igračka ◊ đi fakut ţîşńituarĭe îm trîabĭe brśag, bît đi suok, bîćiśel đi razbik, şî kîlţ — za izradu prskilice treba mi britva, zovin štap, štapić za klip, i kučina [Crn.] ∞ ţîşńi

ţîşńitură (mn. ţîşńiturĭ) [akc. ţîşńitură] (i. ž.) — 1. mlaz ◊ la nađitura lu maţîļi đi apă, a bîşńit o ţîşńitură marĭe — na sastavku creva za vodu, izbio je veliki mlaz 2. (fig.) prznica, naprasit, nadmen ili neobuzdan čovek ◊ ţîşńitura-ĭa nu mîĭ askultă pi ńima — taj nadmenko ne sluša više nikog [Crn.] 3. (med.) proliv, sraćkavica ◊ la lovit ţîşńitură — dobio je proliv (Tanda) [Por.] ∞ ţîşńi

Rumunske paralele: ȚÂȘNITÚRĂ, ţâşnituri; s. f. Faptul de a ţâşni: (concr.) ceea ce a ţâşnit de undeva. – Țâşni + suf. -tură. Sursa: DEX98

ţîu! (uzv.) — (onom.) ciu! zvuk ciukanja ◊ kopiî, sî taśeţ, ţîu sî n-aud!  — deco, ućutite, „ciu” da ne čujem! [Por.]

Rumunske paralele: ȚIU1 interj. (Adesea repetat) 1. Cuvânt care imită un sunet prelung, ascuţit, cu rezonanţă metalică. 2. Exclamaţie cu care se îndeamnă caii la mers. – Onomatopee. Sursa: DEX98 (1998)

ţoapă (mn. ţoape) [akc. ţoapă] (i. ž.) — (zast.) glupan, tupan ◊ ţoapă grĭa, đin ĭel ĭasă num prostîĭ şî gruzaviĭ — težak glupan, iz njega izlaze samo prostote i bljuvotine [Por.]

Rumunske paralele: ȚOÁPĂ, ţoape, s. f. (Pop.) Persoană cu apucături grosolane; bădăran, ţopârlan, mitocan. — Țop + suf. -ă. Sursa: DEX09 (2009)

ţof! (uzv.) — (onom.) šljap! zvuk udaranja o vodenu površinu; kretanje kroz vodu ◊ sa đisparţî đi nuoĭ, şî - ţof! ţof! - trĭeku pin apă, da nuoĭ rîmasîărîm la marźină — odvoji se od nas, i - šljap! šljap! - prođe kroz vodu, a mi ostadosmo na obali [Por.]

ţofai (ĭuo ţuofîĭ, ĭel ţuofîĭe) [akc. ţofai] (gl.) — (onom.) šljapati, hodati po vodi ili blatu, gacati ◊ gîşćiļi s-a dus la baltă, şî kînd înśepură a ţofaĭa pin apă, s-a spumîntară kîńi, ş-în śepură a latra, parke lupi tună pista iĭ — guske su otišle na baru, i kada su počele šljapati po vodi, psi se uplašiše, i počeše lajati kao da kurjaci kidišu na njih ♦ var. ĭel ţuafîĭe ◊ ţuafîĭe pin morśilă — gaca po blatu [Por.] ∞ ţof!

ţofaĭală (mn. ţofaĭelurĭ) [akc. ţofaîală] (i. ž.) — lapavica, sitna kiša sa snegom ◊ kînd înprauna ńinźe şî pluaĭe, sî faśe ţofaĭală — kada zajedno padaju sneg i kiša, nastaje lapavica [Crn.] ♦ dij. sin lapoviţă [Kmp.] ∞ ţofai

ţofaĭală (mn. ţofaĭelurĭ) [akc. ţofaĭală] (i. ž.) — (onom.) šljapkanje, zvuk koji se čuje kada neko ili nešto ide kroz vodu, ili blato ◊ s-auđe o ţofaĭală la rîu, ka kînd trĭaśe śeva rîu pin apă — čuje se neko šljapkanje na reci, kao da nešto prelazi reku kroz vodu [Por.] ∞ ţofai

ţoļiţă (mn. ţoļiţă) [akc. ţoļiţă] (i. ž.) — odelce (dem. od ţuală) ◊ a fakut ţoļiţă đi kopilaş kare a pļekat la şkuală — izradio je odelce za mališana koji je pošao u školu [Por.]

(stih)
Ţoļiţă, ţoļiţă
Da śe naĭ guriţă
Să spuń vro vorbiţă
La tîa mumiţă?

Odelce, odelce,
Što nemaš ustašca
Da progovoriš,
Majci reč da kažeš?

(Sa kîntă la ţuaļe kopilarĭeşć, la pomană în Zlot. ― Peva se na pomani uz odeću koja se namenjuje umrlom detetu, Zlot. Zapis: Durlić, 2008)

Rumunske paralele: ȚOLÍȚĂ, ţoliţe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui ţoală. – Țoală + suf. -iţă. Sursa: DEX98

ţopîrlan (mn. ţopîrlań) [akc. ţopîrlan] (i. m.) — momčić, dečarac; pubertetlija ◊ ţopîrlan ĭe kopilandru, ńiś kopil, ńiś baĭat, numa śuaua pintra ĭaļe — „coprlan” je dečarac, ni dete, ni momak, nego nešto između ♦ var. ţîpîrlan, śopîrlan, śokîrlan, śukîrlan ♦ sin. kopilandru [Por.] ∞ ţoapă

Rumunske paralele: ȚOPÂRLÁN, ţopârlani, s. m. Persoană cu apucături grosolane; om mojic, bădăran, grosolan, ţoapă. – Probabil contaminare între ţop şi [m]îrlan. Sursa: DEX98 (1998)
ţopîrlan м. (мн. -i) простак, грубијан, неваспитан човек, будала. Sursa: Tomici1

ţrepană (mn. ţrepăń) [akc. ţrepană] (i. ž.) — crepana, crepara, mesto gde se peče crep ◊ într-o vrĭamĭe am lukrat la ţrepană — jedno vreme sam radio na crepani ♦ var. ţrĭepană [Por.] ∞ ţrĭep

Etimologija: Srb. crepana

ţreparĭ (mn. ţreparĭ) [akc. ţreparĭ] (i. m.) — crepar, radnik na crepani ◊ veńi un ţreparĭ, şî ńi-n trabă dar ńi trîabe ţrĭep — došao je jedan crepar, i pitao nas je da li nam treba crep [Por.] ∞ ţrĭep

Etimologija: Srb. crepar

ţrĭep (mn. ţrĭepĭ) [akc. ţrĭep] (i. m.) — nedostaje mi oko dve stotine crepova, da pokrijem celu kuću ◊ vîntu mĭ-a luvat ţrĭepu đi pi ştală — vetar mi je odneo crep sa štale [Crn.] ♦ dij. var. (mn. ţrĭepurĭ) [akc. ţrĭepurĭ] ◊ a dus o gramadă đi ţrĭepurĭ, şî ĭa lasat l-înga gard — doneo je gomilu crepova, i ostavio ih je pored ograde ◊ ţrĭepu ĭe astrukamînt nuou, a ĭeşît înkuaśa, pi dupa ratu-sta ku ńamţî — crep je nova vrsta pokrivača, pojavio se ovamo, posle rata sa Nemcima [Por.] up. astrukamînt, kîramidă, kiramiḑîĭe


Slika: 13) Ţrĭep đ-al mik (la stînga), şî đ-al mare (la đirĭapta). — Mali crep (levo) i veliki crep (desno).

ţuală (mn. ţuaļе) [akc. ţuală] (i. ž.) — odeća, predmet koji je namenjen oblačenju ◊ ţuala s-a-nbrakă şî s-a puartă — odeća se oblači i nosi ♦ sin. îmbrakamînt [Por.]

Rumunske paralele: ţoálă (-le), s. f. – 1. Covor, carpetă. – 2. Cuvertură, pătură. – 3. Haină, îmbrăcăminte. – Var. ţol. Mr. ciol. Tc. çul, prin intermediul ngr. τσόλι sau τσούλι (Densusianu, Filologie, 448; Pascu, Arch. Rom., VI, 231; Romnzevalle 79; Scriban); ne scapă eventuala legătură cu v. sb. calun, ceh. caloun, pol. calun „covor” (Berneker 120). Din lat. stola (Philippide, Principii, 148; Iordan, Dift., 190) nu este posibil; şi cu atît mai puţin din ţuhal (Byck-Graur 38). Der. ţoleturi, s. f. pl. (îmbrăcăminte); ţolic, s. n. (carpetă); ţolincă, s. f. (covor mic); ţolină, s. f. (femeie de stradă), cf. buleandră, fleandură, hanţă, tîrfă (după Philippide, Principii, 107, de la tol contaminat cu mag. cula); ţoandră, s. f. (gioarsă, haină veche), prin contaminarea lui toală cu ţundră (din mag. condra, după Pascu, R. critică, VI, 159; cf. Iordan, BF, II, 570); înţoli, vb. (a îmbrăca; refl., a prospera, a perveni). – Cf. ţundră. Sursa: DER (DERAC)

ţuţur (mn. ţuţurĭe) [akc. ţuţur] (i. s.) (prid.) — I. (i. s.) 1. točur; česma, slavina ◊ la ţuţur kurĭe apa, moara sî kumparăm nuou — na slavini curi voda, moramo da kupimo novu (s. Topolnica) 2. visuljak; ledenica ◊ s-a fakut ţuţurĭe supt strĭeşîna kăşî — napravile su se ledenice ispod nadstrešnice II. (prid.) (nepr.) 1. šiljat, oštar predmet; šiljak ◊ bagă sama, să nu ći-nbruś în ţuţuro-la — pazi, da se ne nabodeš na taj šiljak 2. (za položaj) uspravan, čvrst; štrkljast ◊ stă ţuţur — štrči; stoji uspravno ♦ (augm.) ţuţuruoĭ [akc. ţuţuruoĭ] ♦ (demin.) ţuţurĭel [akc. ţuţurĭel] ♦ up. śuśur [Por.]

Rumunske paralele: ţuţur, ţuţuroi, s. (mn. ţuţuroaie) 1. порој, надојден поток; поплава. 2. (нар.) славина, чешма. Sursa: Tomici2)
cĭucĭúr n., pl. urĭ şi e (bg. čučur, izvor, canelă, čučurkam, curg încet, mă scurg, čurkam, curg ţîrîit, čurulikam, ţîrîĭ, ciripesc; ung. csücs, cĭucĭur; toate imit., ca şi rom. cĭuruĭ, ţîrîĭ ş. a. Bern 1, 131). Botu unuĭ ibric, uneĭ cănĭ. Canal de lemn pin [!] care se scurge apa curgînd pin aer. – În Olt. ţuţur. Sursa: Scriban (1939)

ţug (mn. ţugurĭ) (i. s.) — 1. promaja, cug ◊ a fakut borđiu la luok înkis, n-a fuost ţug đestul să tragă fumu, şî ma mir kum nu ĭa kĭorît gluaćiļi đ-atîta fumaćeu — napravio je zemunicu na zaklonjenom mestu, nije bilo dovoljno promaje da povuče dim, i čudim se kako mu glota nije oslepela kod tolike dimčine? 2. deo šporeta kojim se podešava strujanje vazduha ◊ kuoşu nu mi bun, pî muara kînd kuok la şporĭet să ţîn ţugu đeşkis — dimnjak mi nije dobar, pa moram kad pečem na šporetu da cug držim otvorenim 3. spojnica, naprava od zakrivljene šipke u obliku slova „U” ili „П” ◊ la kar đi buoĭ a fuost măĭ puţîn patru ţugurĭ, la tuata uosîĭa kî ći duauă; a ţînut uosîĭa ļegată đi drik — na volovskim kolima bilo je najmanje četiri cuga, na svakoj osovini po dva; držali su osovinu vezanu za trap [Por.]

Rumunske paralele: ţug, ţúguri, s.n. (reg.) 1. tren. 2. curent de aer. 3. pluton. 4. trecere, căutare. 5. elastic la ghete. Sursa: DAR (2002)
Etimologija: Nem. Zug


Slika: 14) Ţugurĭ la karu đi buoĭ, însamnaţ ku arkuļeţă ruoşîĭe. La karo-sta đi pi sļikă ĭastă uopt ţugurĭ, kî ći patru la tuata uosîĭa. — Cugovi na zaprežnim kolima, označeni crvenim strelicama. Na ovim kolima ih ima osam, po četiri na svakoj osovini. Snimio: Bojan Balić, specijalno za Vorbar. (Blizna, zas. Rudne Glave, opšt. Majdanpek, 19. V 2012.)

Ţugińeşći [akc. Ţugińeşći] (i. m.) — (antr.) (top.) Cuginješći, nadimak porodica Simeonović, Petrović, Pavlović, Nikolić, Jovanović, Mladenović i Trailović (Žurkić) u Osniću, nastao od imena zajedničkog pretka, Cugina; zbog njihove brojnosti, i deo sela na kome ove porodice žive, nazvan je Cuginješći ◊ alu Ţugină — Cuginovi [Crn.]

ţuguĭat (ţuguĭată) (mn. ţuguĭaţ, ţuguĭaće) [akc. ţuguĭat] (prid.) — istanjen, otanjen ♦ sin. supţîĭat ◊ śeva ĭe ţuguĭat kînd ĭe la vrun luok supţîĭat, kînd nuĭe tuot una đ-arîndu — nešto je „cugujat” kada je na nekom mestu tanji, kada nije svuda jednak (Blizna) ♦ ? / < piţîguĭatotanjen, stanjen; koji je tanji na nekim mestima (Tanda) [Por.]

Rumunske paralele: ȚUGUIÁT, -Ă, ţuguiaţi, -te, adj. Ascuţit, prelungit în formă de ţugui. [Pr.: -gu-iat] – V. ţuguia. Sursa: DEX98 (1998)

ţuĭkă (mn. ţuĭś) [akc. ţuĭkă] (i. ž.) — (ret.) rakija ◊ kopsîăĭ kuomina, şî fakuĭ ţuĭkă numa kît đi kasa nuastră — ispekao sam kominu, i napravio sam rakije tek koliko za našu kuću [Crn.] ◊ nuoĭ la rakiĭe iĭ ḑîśem ţuĭka numa kînd ńis kîta-n vuoĭa bună — mi rakiju zovemo cujkom, samo kada smo malo pod gasom [Por.] ♦ up. rakiu

Rumunske paralele: ȚÚICĂ, ţuici, s. f. Băutură alcoolică obţinută prin fermentarea şi distilarea prunelor sau a altor fructe. ◊ Cazan de ţuică = alambic. ◊ Expr. (Pop.) Cu ţuica în nas = afumat, ameţit, beat. ♦ Cantitate de ţuică care încape într-un pahar. – Cf. scr. cujka. Sursa: DEX98
ţúică (-ci), s. f. – Vinars de prune, băutură tipică a ţăranilor rom. Origine necunoscută, dar probabil creaţie expresivă. Cf. sb., cr. cujka (Cihac, II, 437), care provine din rom., ca şi săs. tsuikĕ. – Der. ţuicar, s. m. (fabricant de ţuică); ţuicărie, s. f. (alambic). Sursa: DER (1958-1966)

ţuka (ĭuo ţuk, ĭel ţukă) [akc. ţuka] (gl. p.) — ljubiti ◊ asară m-am ţukat furiş ku ĭa — sinoć sam se krišom ljubio sa njom ◊ đimult kopiĭi a ţukat mîna l-aĭ batrîń — nekada su deca ljubila ruku starijima [Crn.] ♦ dij. sin. pupa, saruta [Por.]

Rumunske paralele: ȚUCÁ, ţuc, vb. I. Tranz. şi refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. – Din ţoc. Sursa: DEX98

ţukat (mn. ţukaturĭ) [akc. ţukat] (i. s.) — ljubljenje ◊ a krĭeskut fećiţa, bună ĭe đi ţukat — odraslo je devojče, dobro je za ljubljenje ♦ sin. (ret.) sărutat, sîrutat [Por.] ♦ sin. pupat [Buf.] ∞ ţuka

(izr.) Ţukatu ĭe kapara lu futaĭ. — Ljubljenje je jebačka kapara. (Rudna Glava, Zapis: Durlić, 1983) [Por.]

Rumunske paralele: ȚUCÁT s. v. sărut, sărutare, sărutat. Sursa: Sinonime (2002)

Ţuośa (mn. Ţośuońi) [akc. Ţouśa] (i. m.) — Coka, Cokići rod u Gornjani, opšt. Bor ◊ Ţośuońi traĭesk în Saļişće, la luok kare-l kĭamă Mînastîrĭe — Cokići žive u Selištu, na mestu zvanom Manastirište ◊ muĭarĭa đin ńamu-luor s-a kĭamă Ţośuańe — žena iz njihove familije zove se Cokićka ◊ măĭ batrîn, đi kare s-a puvestît, a fuost vrunu Stan Ţuośa, kare avut pi Fluorĭa Ţuośu şî pi Marćin Ţuośa — najstariji o kome se pričalo, bio je neki Stan Cokić, koji je imao Floru Cokića i Martina Cokića ◊ Ţośuońi a fuźit în Gorńana đin munţîļi oraşuluĭ — Cokići su izbegli u Gornjane iz porečkih planina [Por.]

Rumunske paralele: Ţoca: bg. Tsoka sau (şi) gr. Tzoka(s). Sursa: Iordan1983. (bg. = bugarski, gr. = grčki)

ţup (uzv.) — cup, hop ◊ ţup-ţup, op-op! — cup-cup, hop-hop! ◊ kopuoĭi răđikară ĭepuru, da ĭel, saraku, ţup koļa, ţup koļa, şî skapă — kerovi podigoše zeca, a on, siroma, cup onde, cup onde, i uteče [Por.]

Rumunske paralele: ȚUP interj. v. ţop. Sursa: DEX09 (2009)
ţup/ţup-ţúp interj. Sursa: DOOM 2 (2005)

ţupai (ĭuo ţupîĭ, ĭel ţupîĭe) [akc. ţupai] (gl. p. ref.) — cupkati, skakutati ◊ kopilu a pļekat în piśuare, şî numa ţupîĭe đi drag — dete je prohodalo, i samo skakuće od radosti ◊ ţupîĭe în luok sî s-a-ngalḑîaskă — skakuće u mestu da se zagreje [Por.] ∞ ţup

Rumunske paralele: ţópăĭ şi -ĭésc, a v. intr. (d. ţop, ţup şi rudă cu ceh. cupati, a tropoi încet. Bern. 1, 130). Iron. Sar saŭ dansez mult: copiiĭ ţopăĭaŭ pin [!] casă, Ĭon a ţopăit la horă. – Și ţúpăĭ. Sursa: Scriban (1939)

ţupaĭală (mn. ţupaĭelurĭ) [akc. ţupaĭală] (i. ž.) — cupkanje, skakutanje; trupkanje ◊ am kopiĭ tare ńimĭarńiś, şî đi mulće uorĭ îm vińe sî noroḑîăsk đi ţupaĭala-luor pin kasă — imam jako nestašnu decu, i ponekad mi dođe da poludim od njihovog cupkanja po kući [Por.] ∞ ţup

Rumunske paralele: ȚOPĂIÁLĂ, ţopăieli, s. f. Acţiunea de a ţopăi şi rezultatul ei; săritură dezordonată, greoaie; ţopăitură. – Țopăi + suf. -eală. Sursa: DEX 98 (1998)

ţurfură (mn. ţurfurĭ) [akc. ţurfură] (i. ž.) — dronjak; pocepana ili pohabana odeća ◊ će uĭtă, în śe ţurfurĭ s-anbrakat, kum nu-ĭ ruşîńe? — gledaj, u kakve se dronjke obukla, kako je nije stid? ◊ atîta đi sarak am fuost, đ-anmĭers numa-n ńişći ţurfurĭe, adunaće đi pin gunuaĭe — toliko sam bio siromašan, da sam iašao samo u nekim dronjcima, sakupljenim sa đubrišta ♦ sin. zdrĭanţă [Por.]

Rumunske paralele: ZDREÁNȚĂ, zdrenţe, s. f. 1. Bucată ruptă, sfâşiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de pânză; haină, rufă sau pânză veche, ruptă. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepădătură, secătură. 2. (La pl.) Un fel de aluat subţire făcut din făină şi ouă, care se fierbe în supă în bucăţele mici. [Var.: treánţă s. f.] – Cf. sl. sŭdranŭ. Sursa: DEX98 (1998)

ţurfuruos (ţurfuruasă) (mn. ţurfuruoş, ţurfuruasă) [akc. ţurfuruos] (prid.) — dronjav, pocepan ◊ ş-akuma ĭasă-n lumĭe tuot ţurfuruos, dakă lukră, ş-are đin śe s-îş fakă ţuaļe uomeńeşć — i sada ide sav dronjav, iako radi, i ima odakle da sebi napravi ljudsku odeću ♦ var. zdrĭenţuruos [Por.] ∞ ţurfură

ţurik! [akc. ţurik!] (uzv.) — curik! uzvik kojim se konj tera da ide unazad ◊ kînd vrĭeĭ kalu să mĭargă înapuoĭ, zbĭerĭ „ţurik-napuoĭ!”, da pi vaś zbĭerĭ „stu-napuoĭ!” — kada hoćeš konja da teraš unazad, vičeš „curik-nazad!”, a na krave vičeš "stu-nazad!" [Por.] ∞ kal

Rumunske paralele: ȚURÚC interj. (Reg.) Strigăt cu care se îndeamnă caii să dea înapoi. [Pr. şi: ţuric] – Germ. zurück. Sursa: DLRM (1958)
Etimologija: Srb. curik < Nem. zurück