VORBAR - REČNIK
(separat)

a ă b ţ č ć d ğ đ ď e f g h i î ĭ k l ļ m n ń o p r s ş ś t ť u v z ž ź

î


împalma (ĭuo împălmĭеḑ, ĭel împalmĭаḑă) [akc. împalma] (gl.) — smešati, pomešati ◊ împalmĭaḑă sa ḑîśe kînd mistakăm śeva bun, śe n-avĭem đi ažuns, ku śeva măĭ rău, ś-avĭem đestul — smešavati se kaže kad mešamo nešto dobro, što nam ne dostiže, sa nečim lošijim, čega imamo dovoljno ◊ fîn muśeḑît vićiļu nu manînkă, ama kînd ăl împalmĭeḑ ku kîta đ-al bun, ăl manînkă tuot — buđavo seno stoka ne jede, ali kad se pomeša sa malo dobrog sena, pojede ga svog ♦ var. pĭelmeḑa (Rudna Glava) [Por.] ♦ rum. împelma

împăkaśuńe (mn. împăkaśuń) [akc. împăkaśuńe] (i. ž.) — mirenje, pomirenje ◊ împăkaśuńe ĭe ađet nunţăsk, kare fak parinţî kînd baĭatu fură fata, or kînd fata fuźe dupa baĭat — mirenje je svadbeni običaj koji prave roditelji kada momak ukrade devojku, ili kad devojka pobegne za momka ◊ împăkaśuńe puaće fi şî întra duoĭ inş, or doa kăş, kare a fuost mult în vro svadă grĭa — mirenje može biti i između dve osobe, ili dve kuće, koje su bile dugo u nekoj teškoj svađi ◊ (u izr.) nu stau đi împăkaśuń — ne zamajavam se mirenjima (nemam vremena za gubljenje na mirenja) ♦ var. înpîkaśuńe, înpăkaśuńe [Por.] ♦ rum. împăcăciune

împuţîna (ĭuo împuţîńeḑ, ĭel împuţîńaḑă) [akc. împuţîna] (gl. p.) — umanjiti, smanjiti iznos nečega ◊ s-a înkis şkuala, kî s-a înpuţînat kopiĭi — škola se zatvorila, jer se smanjio broj dece ◊ împuţîńaḑă mînkarĭa kîći kîta, dakă vrĭeĭ sî slabĭeşć — smanjuj pomalo hranu, ako želiš da oslabiš ◊ bań ĭastă, numa ļi s-a împuţînat vrĭadu — novaca ima, ali im se smanjila vrednost ◊ n-am ku śe să ud başćaua, kî s-a împuţînat apa în rîu — nemam čime da zalijem baštu, jer se smanjila voda u reci ♦ var. înpuţîna ♦ supr. mulţî [Por.] ♦ rum. împuţina

împuţînat (împuţînată) (mn. împuţînaţ, împuţînaće) [akc. împuţînat] (prid.) — umanjen, smanjen ◊ apa în ogaş ĭe mult împuţînată, n-o sî avĭem unđe adapa vićiļi — voda u potoku je mnogo smanjena, nećemo imati gde da pojimo stoku ◊ lumĭa în sat ĭe atita împuţînată, đi gata a ramas satu guol — ljudstvo u selu je toliko smanjeno, da je selo ostalo gotovo pusto ♦ var. înpuţînat ♦ supr. mulţît [Por.] ♦ rum. împuţinat

împuns [akc. împuns] (prid.) ● v. înpuns [Por.] ♦ rum. împuns

împunźe [akc. împunźe] (gl.) ● v. înpunźe [Por.] ♦ rum. împunge

în (predl.) — u, na ◊ nu ći mistaka în lukru lu tuoĭa — ne mešaj se u tuđi posao ◊ a pļekat ku karu pi drum în đal — krenuo je kolima putem na gore ◊ îndarăt = în + darăt — unazad = u + nazad ◊ kînd sa vorbiaşće, măĭ đi mulće uorĭ „î” đin „în” sa pĭarđe, sa-ngiće, şă-n luoku luĭ skriĭem o liniuţă — u govoru se „î” iz „în” najčešće gubi, guta se, i u umesto njega pišemo crticu ♦ var. ăn [Por.] ♦ rum. în

înainće [akc. înainće] (pril.) — 1. (za kretanje) napred ◊ ĭel luvă înainće, pin namĭeţ pănă-n brîu, da alalţ dupa ĭel — on je krenuo napred, kroz smetove do pojasa, a ostali za njim ◊ la prazńik stapînu kăşî sa înkină sî đa tuot înainće — na slavi domaćin metaniše da krene sve napred 2. (za položaj) pred, ispred ◊ sa ćiame rău đi ĭel, nu kućaḑă sî ĭasă înainća luĭ — boji ga se strašno, ne sme da izađe pred njega 3. (za vreme) a. pre, ranije; nekad ◊ a veńit la lukru înainća lu tuoţ — došao je na posao pre svih ◊ s-a luvat đi gît pintru vro luază śe s-a întîmplat înainće — uhvatili se za gušu zbog neke gluposti koja se desila ranije b. ubuduće, na tamo ◊ m-am žurat la lumanarĭe kă đi astîḑ înainće nu măĭ bĭeu — zakleo sam se na sveću da od danas na tamo više neću piti ♦ var. nainće [Por.] ♦ dij. var. înăinťe [Kmp.] ♦ rum. înainte ♦ etim. < lat. in ab ante

înapoĭşa [akc. înapoĭşa] (pril.) — unuatraške, unazad, nazad ◊ s-a mîńiĭat pră muĭare, ş-a spumîntato k-o puńe pră kal, şî mărgînd înapoĭşa, o-ntuarśe la tat-su — naljutio se na ženu, i zapretio joj da će je staviti na konja, i idući unatraške, vratiti je ocu [Mlava] ♦ dij. var. înapuoĭļa [Por.] ♦ rum. înapoia

înapuoĭ [akc. înapuoĭ] (pril.) — (o kretanju) unazad; naopako ◊ a stokńit buoĭi înapuoĭ, kă n-a putut să trĭakă ku karu pista rîu — terao je volove unazad, jer nije mogao da pređe kolima preko reke ◊ parke ĭe blîstamat, tuot iĭ mĭarźe înapuoĭ — kao da je proklet, sve mu ide naopako [Por.] ♦ rum. înapoi

înbaloşa (ĭuo înbaloşîăḑ, ĭel sa înbaloşîaḑă) [akc. înbaloşa] (gl.) — balaviti, praviti bale; izbalaviti, zabalaviti ◊ mă ţukă, şî tuot mă înbăloşă — poljubi me, i svu me izbalavi [Por.] ♦ rum. îmbăloşa

înbătrîńi (ĭuo înbătrîńiesk, ĭel înbătrîńiaşće) [akc. înbătrîńi] (gl. p. ref.) — ostareti, postati star ◊ parinţî mĭ-a înbătrîńit, nu măĭ puot să lukrĭe, da ĭuo nu puot sî vîăd đi iĭ — roditelji su mi ostareli, ne mogu više da rade, a ja ne mogu da brinem o njima [Por.] ♦ rum. îmbătrîni

înblînḑî (ĭuo înblînḑîăsk, ĭel înblînḑîaşće) [akc. înblînḑî] (gl. p.) — pitomiti, činiti pitomim ◊ purśelo-l sîrbaćik sa înblînḑîaşće ļesńe — divlje prase se lako pitomi [Por.] ♦ rum. îmblânzi

înbufna (ĭuo ma înbufńeḑ, ĭel sa înbufńaḑă) [akc. înbufna] — duriti se, pućiti se ◊ kînd sa mîńiĭe, sa înbufnaḑă tuot — kad se ljuti, sav se naduri ♦ var. bufana (Tanda) [Por.] ♦ rum. îmbufna

înbufnat (înbufnată) (mn. înbufnaţ, înbufnaće) [akc. înbufnat] (prid.) — naduren, ljutit ◊ rău narau are kopilo-sta, sa mîńiĭe ļesńe đi fiĭe śe, şî stă înbufnat tuota ḑîua — lošu narav ima ovo dete, naljuti se lako za bilo šta, i po ceo dan stoji naduren ♦ var. bufanat (Tanda) [Por.] ♦ rum. îmbufnat

înbuĭba (ĭuo înbuĭbĭeḑ, ĭel înbuĭbĭaḑă) [akc. înbuĭba] (gl. p. ref.) — (iron) krkati, ždrati, prekomeрno jesтi i piti ◊ o ala flomînźuasă, sa înbuĭbĭaḑă ku mînkare şî bĭare pănă nu pokńaşće — ala nezasita, nakrka se hranom i pićem dok ne pukne ◊ să no-l laş la masă, kă nu sa lasă đi mînkare pănă nu sa va înbuĭba ka puorku — da ga ne pustiš za sto, jer neće prestati da jede dok se ne bude naždrao kao svinja [GPek] ♦ sin. îndopa [Por.] ♦ rum. îmbuiba

înbuĭbat (înbuĭbată) (mn. înbuĭbaţ, înbuĭbaće) [akc. înbuĭbat] (prid.) — presit, nakrkan, koji se prejeo ◊ a mînkat ka puorku, akuma ḑaśe înbuĭbat ş-abĭa suflă — krkao je kao svinja, sada leži presit i jedva diše [GPek] ♦ rum. îmbuibat

înţîpeńi (ĭuo înţîpeńiesk, ĭel înţîpeńiaşće) [akc. înţîpeńi] (gl. p. ref.) — 1. jačati, snažiti ◊ prînḑă bińe, sî puoţ a-nţîpeńi đi kosît, kî ĭe kosîtu lukru grĭeu — ručaj dobro, da možeš ojačati za kosidbu, jer je košenje težak posao 2. ukrutiti se, izgubiti elastičnost; stegnuti se; smrznuti se; zalediti se ◊ a statut mult la źier, ş-a-nţîpeńit atîta đi nu puaće sufla — stajao je mnogo na mrazu, i toliko se ukrutio da ne može disati 3. učvrstiti, stabilizovati; fiksirati ◊ ĭa rangu, şî baće pomîntu pi lînga şćump sî sa înţîpeńaskă gardu, sî nu măĭ kadă kînd sa va frĭeka puorśi đi ĭel — uzmi ćuskiju i nabij zemlju oko stuba da se učvrsti ograda, da više ne pada kada se svinje budu češale o nju ♦ supr. slabi [Por.] ♦ rum. înțăpeni

înţîpeńit (înţîpeńită) (mn. înţîpeńiţ, înţîpeńiće) [akc. înţîpeńit] (prid.) — ojačan, pojačan, osnažen; pričvršćen, učvršćen; ukrućen ◊ am înţîpeńit đi frig, nu puot ńiś să miśk đin luok — ukrutio sam se od hladnoće, ne mogu ni da se maknem s mesta ♦ var. anţîpeńit (Tanda) ◊ tuoţ žuakă, da ĭel stă-n kuot, anţîpeńit, parke iĭ frikă đi fĭaće kare-l kĭamă în uoră — svi igraju, samo on stoji u ćošku, skamenjen, kao da se prepao od devojaka koje ga zovu u kolo ♦ sin. întarit, înkrîmeńit [Por.] ♦ rum. înţepenit

înćingatuare (mn. înćingatuorĭ) [akc. înćingatuare] (i. ž.) — opasivač, predmet koji se vezuje oko pojasa ◊ înćingatuare ĭe fiĭe śe înśins pista brîu — opasivač je bilo šta što opasano oko pojasa ◊ braśirļi a fuost un fĭeļ đi înćingatuare — tkanice su bile jedna vrsta opasivača [Por.] ♦ rum. încingătoare

îndată [akc. îndată] (pril.) — (za vreme) skoro ◊ ţ-a kriśit mum-ta să n-o aşćieţ, kă nu vińe îndată — poručila ti je majka da je ne čekaš, jer neće doći skoro ◊ (pej.) numa tu aşćiată-l, îndată-ţ vińe — samo ga ti čekaj, skoro će ti doći (=dockan, ili nikad) ◊ (komp.) măĭ îndată — skorije ◊ uĭtî-će să viń măĭ îndată śe puoţ, kă avĭem lukru mult — gledaj da dođeš što skorije možeš, jer imamo mnogo posla ◊ (u izr.) đi-ntadă — šro pre, što ranije ◊ ar fi bun să vină kît đi-ndată — bilo bi dobro da dođe što pre [Por.] ♦ rum. îndată

înđemna (ĭuo înđemn, ĭel înđamnă) [akc. înđemna] (gl. p. ref.) — nagoniti, nagovarati, podsticati, podbadati; mamiti, namamiti ◊ n-a fakut aĭa đi vuoĭa luĭ, numa ka kînd la înđemnat draku sî fakă aşa nîsarîmbă — nije to učinio svojom voljom, nego kao da ga je nagovorio đavo da učini takvu glupost ◊ draku înđamnă uomu sî fakă rîaļe — đavo nagoni čoveka da čini zlo ◊ la bîlś tuot ńigustuorĭu ći înđamnă să kumpirĭ numa đi la ĭel — na vašaru svaki trgovac te mami da kupiš samo kod njega [Por.] ♦ rum. îndemna ♦ etim. < lat. indemināre

înđirĭepta (ĭuo înđirĭept, ĭel înđirĭaptă) [akc. înđirĭepta] (gl. p. ref.) — ispraviti ◊ kînd ĭasă đin kļanţă, ogaşu sa-nđirĭaptă, ş-aşa ţîńe đirĭept pănă la rîu în vaļe — kada izađe iz klisure, potok se ispravlja, i tako teče pravo sve do reke u dolini ◊ înđirĭaptî-će, nu mĭerźa kokoşat ka muoşo-l batrîn — ispravi se, nemoj ići pogrbljen kao starac ♦ / înu + đirĭeptprav [Por.] ♦ rum. îndrepta

înđirĭeptat (înđirĭeptată) (mn. înđirĭeptaţ, înđirĭeptaće) [akc. înđirĭeptat] (prid.) — ispravljen, koji više nije kriv ◊ drumo-l batrîn a fuost pļin đi kovĭaĭe, al nuou ĭe înđirĭeptat, mîndriĭe ĭe să mîń karu pi ĭel — stari put je bio pun krivina, novi je ispravljen, milina je da voziš kola po njemu [Por.] ♦ rum. îndreptat

înfireka (ĭuo ma înfĭarik, ĭel sa înfĭarikă) [akc. înfireka] (gl. p. ref.) — (zast.) okovati (se), dopasti okova ◊ la prins bugari, şî la înfirekat în lanţă la piśuare — uhvatili ga Bugari i okovali mu noge lancima [Por.] ♦ dij. var. înfereka (Slatina, Bor) [Crn.] ♦ rum. fereca ♦ etim. < lat. fabricare

înfirekat (înfirekată) (mn. înfirekaţ, înfirekaće) [akc. înfirekat] — (zast.) okovan gvožđem, bačen u gvožđe ◊ ăl purtară pin sat ļegat şî înfirekat — provedoše ga kroz selo vezanog i okovanog ♦ supr. đisfirekat [Por.] ♦ rum. înferecat

înfluri (ĭuo înfluor, ĭel înfluare) [akc. înfluri] (gl. p. ref.) — (bot.) cvetati, procvetati, rascvetati (se) ◊ înfluriră fluoriļi, sa umplu kîmpu đi mîndriĭe — procvetalo je cveće, napunila se livada lepotom [Por.] ♦ rum. înflori ♦ etim. < lat. inflorire

înflurit (înflurită) (mn. înfluriţ, înfluriće) [akc. înflurit] (prid.) — (bot.) rascvetan, koji je procvetao, koji je pun cvetova ◊ rumîńi l-aĭ muorţ dau đi pomană građină înflurită — Vlasi namenjuju pokojnicima rascvetanu baštu [Por.] ♦ rum. înflorit

înfluritu (mn. înfluriturĭ) [akc. înflurit] (i. s.) — (bit.) cvetanje, rascvetavanje ◊ primovara ĭe şî kald, bună vrĭamĭa đi înfluritu fluorilor, akuş înfluor kîmpiĭiļi tuaće — proleće je i toplo, pravo je vreme za cvetanje cveća, uskoro će procvetati sva polja [Por.] ♦ rum. înflorire

înfluritură (mn. înfluriturĭ) [akc. înfluritură] (i. ž.) — ukras, šara; (pej.) mrlja; brljotina ◊ a umplut arćiĭĭa đi-nfluriturĭ, śkă, daskulu aşa ĭ-a-nvaţat — ispunila je papir šarama, veli, učitelj ih je tako učio [Por.] ♦ rum. înfloritură

înfoĭa (ĭuo ma înfuoĭ, ĭel sa înfuaĭe) [akc. înfoĭa] (gl. p. ref.) — nakostrešiti se, naduvati se, nadimati se, rasklopiti se ◊ bagă sama kă kurkanu-la înśepu sî sa înfuaĭe, îţ sîare-n şîaļe — obrati pažnju jer se onaj ćuran nakostrešio, skočiće ti na leđa ♦ supr. đisfoĭa [Por.] ♦ rum. înfoia ♦ etim. < lat. infolliare (< follis)

înfoĭat (înfoĭată) (mn. înfoĭaţ, înfoĭaće) [akc. înfoĭat] (prid.) — nakostrešen 1. (za životinje) a. raširenih krila ◊ kokuoşu a sarit pi gard şă, tuot înfoĭat, s-a pus sî kînće — petao je skočio na ogradu i, raširenih krila, počeo da kukuriče b. (ret.) nakostrešene dlake ◊ kaţaua-ĭa, înfoĭată, latră đi sa rupĭe — ona kučka, nakostrešena, laje pa se kida 2. (za predmete koji imaju lisnatu strukturu) rasklopljen, razlistan; naduvan; nadignut ◊ batu vîntu şî-m înfoĭe kreţanu, statuĭ o vrĭame aşa ku ĭel înfoĭat, parke mis ku kuru guol — dunu vetar i naduva mi krecan, stajala sam neko vreme tako sa njim nadignutim, kao da sam gologuza 3. (fig.) naljućen, naduvan od ljutnje; spreman na svađu ◊ muoşu ĭară stă-nfoĭat, or la mîńiĭat vrunu, or ĭară a tras vro ţuĭkă — čiuča je opet naduvan, ili ga je neko naljutio, ili je opet trgnuo neku rakijicu ♦ supr. đisfoĭat [Por.] ♦ rum. înfoiat

înfrikoşa (ĭuo înfrikoşîăḑ, ĭel înfrikoşîaḑă) [akc. înfrikoşa] (gl. p. ref.) — plašiti, plašiti se, uplašiti (se) ◊ nu ma înfrikoşa ku povĭeşć đ-aĭ muorţ, kî mi frikă şî đ-aĭ viĭ pănă-pănă — nemoj me plašiti pričama o mrtvima, jer se i živih veoma, veoma plašim [Por.] ♦ rum. înfricoşa

înfrikoşat (înfrikoşată) (mn. înfrikoşaţ, înfrikoşaće) [akc. înfrikoşat] (prid.) — uplašen, preplašen, zastrašen ◊ mi sa-mparu kî s-auḑî śuaua đin morminţ, şî ĭuo trĭekuĭ pi lînga iĭ ku o mînă đi ińimă, tuot înfrikoşat — učinilo mi se da se čuje nešto sa gorblja, i ja sam prošao pored nega stegnuta srca, sav preplašen [Por.] ♦ rum. înfricoşat

înfrunḑî (ĭuo înfrunḑîăsk, ĭel înfrunḑîaşće) [akc. înfrunḑî] (gl. p.) — (za biljke) olistati ◊ duosu înfrunḑîaşće, a veńit primovara, — šuma lista, došlo je proleće [Por.] ♦ rum. înfrunzi

înfrunḑît (înfrunḑîtă) (mn. înfrunḑîţ, înfrunḑîće) [akc. înfrunḑît] (prid.) — (bot.) olistao, prolistao ◊ kuodru înfrunḑît pļin ĭe đi verđiaţă — olistala šuma puna je zelenila [Por.] ♦ rum. înfrunzit

înfrunta (ĭuo ma înfrunt, ĭel sa înfruntă) [akc. înfrunta] (gl. p. ref.) — uvrediti (se), izgrditi (se); govoriti nekom otvoreno u lice neprijatne stvari ◊ uomu sa-nfruntă kînd iĭ spuń śeva đeşkis, śe-ĭ nu ĭe pi vuoĭe, ş-aĭa iĭ spuń đirĭept în frunće — čovek se vređa kada mu kažeš nešto otvoreno, što mu nije po volju, i to mu kažeš direktno u čelo (=lice) ◊ nu-ĭ spuńa aĭa ś-aĭ auḑît đi ĭa, kî sa-nfruntă đi muarće — nemoj joj reći to što si čula o njoj, jer će se na smrt uvrediti ◊ baba ţîfnuasă, sa-nfruntă ĭuta şî ļesńe — baba je prznica, vređa se brzo i lako ◊ nu măĭ vrĭeu să am trĭabă ku ĭel, kă numa ma-nfruntă đi fiĭ śe — ne želim više da imam posla s njim, jer me samo grdi za bilo šta [Por.] ♦ rum. înfrunta ♦ etim. < lat. *infrontare (< frons)

înfruntaśuńe (mn. înfruntaśuń) [akc. înfruntaśuńe] (i. ž.) — uvreda, ukor, prekor, grdnja ◊ mĭ-a fakut prĭa mare înfruntaśuńe, nu puot să trĭek ļesńe pista ĭa — naneo mi je preveliku uvredu, ne mogu lako da pređem preko nje [Por.] ♦ rum. înfruntăciune

înfruntat (înfruntată) (mn. înfruntaţ, înfruntaće) [akc. înfruntat] (prid.) — uvređen ◊ prĭa grĭeu mis înfruntat, nu puot ma đizmîńiĭa aşa ļesńe kum vrĭeţ vuoĭ — previše sam uvređen, ne mogu se odljutiti tako lako kako vi hoćete [Por.] ♦ rum. înfruntat

înga [akc. înga] (pril.) ● v. înka [Por.] ♦ rum. încă

îngădui (ĭuo îngăduĭ, ĭel îngăduĭe) [akc. îngădui] (gl.) — pričekati, sačekati; odgađati neku radnju usled čekanja ◊ îngăduĭe kîta, nu grabi — sačekaj malo, ne žuri ◊ ĭuo îngăduĭ đi đesńiaţă, şî nu măĭ puot — ja čekam (=odgađam prekid čekanja) od jutros, i više ne mogu ♦ sin. aşćepta [Por.] ♦ rum. îngădui ♦ etim. < Maî. engedni

îngăduĭală (mn. îngăduĭelurĭ) [akc. îngăduĭală] (i. ž.) — sačekivanje, očekivanje, čekanje ◊ đi źiaba atîta îngăduĭală đi nuoĭ, guoşći nu veńiră — uzalud toliko naše čekanje, gosti ne dođoše [Por.] ♦ rum. îngăduială

îngîlbińi (ĭuo îngîlbińiesk, ĭel îngîlbińiaşće) [akc. îngîlbeńi] (gl. p. ref.) — (color) požuteti, (psih.) prebledeti ◊ kînd auḑî śe râu s-a fakut la kasă, îngîlbeńi şî înkrîmeńi — kad je čuo kakvo se zlo desilo kod kuče, požuteo je i skamenio se ♦ var. îngîlbeńi [Por.] ♦ rum. îngălbeni

îngîlbińit (îngîlbińită) (mn. îngîlbińiţ, îngîlbińiće) [akc. îngîlbińit] (prid.) — 1. (color) požuteo, postao žut ◊ bolnau đi gîlbinare, a-ngîlbińit ka śara — bolestan od žutice, požuteo je kao vosak ◊ a veńit tuamna, a-ngîlbińit frunḑa în duos — došla je jesen, požutelo je lišće u šumi ♦ var. îngîlbeńit, îngălbińit, ăngălbińit 2. (med.) prebledeti, izgubiti krv u licu ◊ kînd îĭ spusîră k-a murit mumî-sa, ĭel sa pĭerdu, şî statu într-o vrĭame îngîlbińit şî luvat, fara pik đi sînźe în firĭe — kad mu rekoše da mu je majka umrla, on se izgubi, i stajaše jedno vreme bled i oduzet, bez kapi krvi u licu [Por.] ♦ rum. îngălbenit

îngîna (ĭuo îngîn, ĭel îngînă) [akc. îngîna] (gl.) — (pej.) podražavati nečiji govor, imitirati, oponašati ♦ (fig.) rugati se nekom, ponavljajući njegov način govora, začikivati ga ◊ nu m-a-ngîna, kî kapiţ bataĭe! — nemoj me imitirati (=nemoj mi se rugati), jer ćeš dobiti batine! [Por.] ♦ rum. îngâna ♦ etim. < lat. *ingannare

îngînat (îngînată) (mn. îngînaţ, îngînaće) [akc. îngînat] (prid.) — podražavan, podvrgnut imitiranju, ruganju, podsmehu ♦ (fig.) ismejan ◊ ĭuo am vrut măĭ bun, la urmă am ĭeşît kornut: întra lume sînt îngînat şî fakut đi rîs — ja sam hteo najbolje, na kraju sam ispao rogonja: pred ljudima sam imitiran i ismejan [Por.] ♦ rum. îngânat

îngînatură (mn. îngînaturĭ) [akc. îngînatură] (i. ž.) — (pej.) podražavanje, imitiranje, naročito nečijeg načina govora ♦ (fig.) ruganje, podsmevanje ◊ mis satul đi îngînatura a tĭa — sit sam tvog imitiranja [Por.] ♦ rum. îngânare

îngļimpa (ĭuo îngļimp, ĭel îngļimpă) [akc. îngļimpa] (gl. p. ref.) — (med.) probadati, grepsti, čupkati ◊ a baut apă rîaśe, śă-l îngļimpă-n gît, a raśit sî ĭară o sî-ĭ sa umfļe śerbiśi — pio je hladnu vodu i grebe ga u grlu, prehladio se i opet će mu nateći krajnici ◊ sa vaĭtă kă-l îngļimpă în pĭept — žali se da ga probada u grudima ♦ (skr.) gļimpa (gļimp, gļimpă) [Por.] ♦ rum. înghimpa

îngropa (ĭuo îngruop, ĭel îngruapă) [akc. îngropa] (gl. p. ref.) — 1. zakopati, zakopavati ◊ kînd pi vrunu ăl lovĭaşće trîasńitu, trăbe ĭuta să-l đizbraśe, şî să-l îngruape în pomînt — kad nekog udari grom, treba brzo da ga svuku i da ga zakopaju u zemlju 2. sahraniti pokojnika ◊ n-avut kînd ńiś să-ĭ îngruape pi aĭ muorţ, numa aşa ĭ-a lasat, pi kîmpiĭa ratuluĭ — nisu imali kad ni da zakopaju mrtve, nego su ih tako ostavili na ratnom polju ♦ supr. đizgropa [Por.] ♦ rum. îngropa

îngropamînt (mn. îngropamînturĭ) [akc. îngropamînt] (i. s.) — (rel.) pogreb, sahrana, ukop ◊ la tuot îngropamîntu baće arîngu la bisîarikă, şî ĭasă puopa ku litiĭļi — na svakom pogrebu lupa crkveno zvono, i izlazi pop sa litajama [Por.] ♦ rum. îngropamânt

îngropat1 (îngropată) (mn. îngropaţ, îngropaće) [akc. îngropat] (prid.) — zakopan, zatrpan zemljom ◊ aĭ batrîń, kare avut bań, ĭ-a ţînut îngropaţ în pomînt — stari, koji su imali pare, držali su ih zakopane u zemlji ◊ ńimik đin uom nu ĭe, numa putraḑîaşće îngropat în pomînt — ništa od čoveka nema, samo truli zakopan u zemlji ♦ supr. đizgropat [Por.] ♦ rum. îngropat

îngropat2 (mn. îngropaturĭ) [akc. îngropat] (i. s.) — 1. (rel.) sahrana, pogreb ◊ multă lume a fuost la îngropatu muĭeri — mnogo je ljudi bilo na ženinoj sahrani 2. (bot.) sađenje ◊ akuma ĭe bună vrĭamĭa đi îngropat pruńi — sad je dobro vreme za sađenje šljiva ♦ var. îngropamînt [Por.] ♦ rum. îngropat2

îngrozî (ĭuo îngrozăsk, ĭel îngrozîaşće) [akc. îngrozî] (gl. p. ref.) — zgroziti (se), zgaditi (se), smučiti (se) ◊ sa vaĭtă kă-ĭ s-a îngrozît traĭu în munće, sîngurikă ku vićiļi vara-ĭarna — žali se da joj se smučio život u planini, usamljena sa stokom leti-zimi ◊ sa îngrozî, askultînd minśuńiļu luĭ — zgrozio se, slušajući njegove laži [Por.] ♦ rum. îngrozi

înka [akc. înka] (pril.) — još, još uvek ◊ înka odată — još jednom ◊ măĭ vinu înka odată, dakă kućeḑ — dođi još jednom, ako smeš ◊ đi la doktur înka ńimika — od lekara još uvek ništa (nikakvih vesti) ◊ dukî-sa drakuluĭ, înka nu la omorît? — nek idu dođavola, još ga nisu ubili!? ◊ duor înka — zar još ♦ var. înga (Rudna Glava), înkă (Tanda) [Por.] ♦ dij. var. nînkă (Aljudovo) [Mlava] ♦ rum. încă ♦ etim. < lat. unquam

înkalţa (ĭuo înkalţ, ĭel înkalţă) [akc. înkalţa] (gl. p. ref.) — obuvati, obuvati se ◊ muma înkalţă fećiţa, kî ĭe înga mikă, da kopilu sa înkalţă sîngur — majka obuva devojčicu, jer je još mala, a dečak se obuva sam ♦ supr. điskulţa [Por.] ♦ rum. încălţa ♦ etim. < lat. incalciāre; incalceare

înkalţat (înkalţaţă) (mn. înkalţaţ, înkalţaće) [akc. înkalţaţ] (prid.) — obuven ◊ muma nu lasă kopiĭi să tuńe înkalţaţ în suobă, kă duk morśilă — majka ne pušta decu da uđu obuvena u sobu, jer unose blato [Por.] ♦ rum. încălţat

înkă [akc. înkă] (pril.) ● v. înka [Por.] ♦ rum. încă

înkeĭa (ĭuo înkeĭ, ĭel înkeĭe) [akc. înkeĭa] (gl. p.) — 1. (tehn.) spojiti, sastaviti; sklopiti ◊ bîrńiļi la koļibă a şćut înkeĭa numa maĭstorĭ buń — grede na kolibi znali su da spoje samo dobri majstori ◊ baĭatu n-a putut sî sa însuare, pănă n-a învaţat să înkĭaĭe razbuoĭu đi ţasut — momak nije mogao da se oženi, dok nije naučio da sklopi razboj za tkanje 2. zaključati ◊ kînd înkiḑ kasa ku kĭaĭa, ḑîś kă înkeĭ kasa — kada zatvaraš kuću ključem, kažeš da zaključavaš kuću 3. (za vremenski tok) završiti, svršiti; isteći ◊ măĭ doa ḑîļe, pî sa înkĭaĭe anu — još dva dana pa se završava godina [Por.] ♦ rum. încheia ♦ etim. < lat. inclavare

înkeĭat1 (mn. înkeĭaturĭ) [akc. înkeĭat] (i. s.) — 1. (tehn.) spajanje, sastavjlanje, sklapanje ◊ asta fĭeļ đi înkeĭat blăńiļi nu ĭe bun — ovaj način spajanja dasaka nije dobar 2. (za kalendar) (zast.) kraj, svršetak vremenskog ciklusa ◊ abĭa aşćetarîm înkeĭatu anuluĭ — jedva dočekasmo svršetak godine [Por.] ♦ rum. încheiat

înkeĭat2 (înkeĭată) (mn. înkeĭaţ, înkeĭaće) [akc. înkeĭat] (prid.) — 1. (tehn.) spojen, sastavljen iz delova ◊ grinḑîļi n-a fuost înkeĭaće kum trăbe, şî koļiba s-a strîmbat đi pi fuga — grede nisu bile dobro spojene, i koliba se brzo nakrivila 2. (za brave i katance) zaključan ◊ borđiĭu n-avut ńiś uşă, ńiś ferĭeşć, şî lumĭa ńiś n-avut śe sî-nkĭaĭe — zemunica nije imala ni vrata ni prozore, pa ljudi nisu ni imali šta da zaključavaju 3. (kal.) svršen, istekao ◊ luna, anu, stamîna înkeĭată — svršeni mesec, nedelja, godina [Por.] ♦ rum. încheiat

înkeĭatură (mn. înkeĭaturĭ) [akc. înkeĭatură] (i. ž.) — 1. (anat.) zglob ◊ înkeĭatură ĭe luok unđe la žuaviń sa-nkĭaĭe uasîļi — zglob je mesto gde se kod životinja spajaju kosti ◊ înkeĭatură la mînă — ručni zglob ◊ înkeĭatură la piśuor — nožni zglob 2. (tehn.) spoj, sastav ◊ fundu la kadă s-a đizlipit la înkeĭatură blăńilor — dance na kaci razlepilo se na sastavu dasaka [Por.] ♦ rum. incheietură

înkina (ĭuo înkin, ĭel înkină) [akc. înkina] (gl. p. ref.) — (rel.) metanisati, klanjati ◊ stapînu kăşî s-a înkină la prazńik — domaćin kuće metaniše na slavi ◊ đi bîtrîńaţă, rumîńi la prazńik s-a înkinat în kuot, la ţîţînă dupa uşă — u starini Vlasi su na slavi metanisali u ćošku, kod šarki iza vrata ♦ dij. var. ănkina [Por.] ♦ rum. închina ♦ etim. < lat. înclinare

înkinatură (mn. înkinaturĭ) [akc. înkinatură] (i. ž.) — (rel.) metanisanje, molitva ◊ înkinatura ĭe rugamîntu înźenunkĭat la prazńik — metanisanje je molitveno klečanje na slavi ◊ înkinatură đemult s-a fakut pi pomînt în kuot dupa uşă, la ţîţînă — metanisanje se nekada činilo na zemlji u ćošku iza vrata, kod šarki ♦ var. înkinat ◊ înkinatu sa faśe pi kîlţanu stapînuluĭ, aşćernut pi pomîntu guol alu puodu kăşî — metanisanje se obavlja nad muškom košuljom, prostrtoj na golom podu kuće ♦ var. înkinaśuńe [Por.] ♦ rum. închinătură

înkîlţamînt (mn. înkîlţamînće) [akc. înkîlţamînt] (i. s.) — obuća ◊ đemult, tuata vara lumĭa a mĭers đeskulţ, fara înkîlţamînće — nekada, celo leto ljudi su išli bosi, bez obuće ◊ tuaće înkîlţamînćiļi, fiva đi kopiĭ, fiva đ-aĭ batrîń, lumĭa a fakut sîngură, la kasa luor — svu obuću, bilo za decu, bilo za odrasle, ljudi su izrađivali sami, kod svojih kuća [Por.] ♦ rum. încălțămînt ♦ etim. < lat. incalciamentum

înkļeşta (ĭuo înkļeşćieḑ, ĭel înkļeşćiaḑă) [akc. înkļeşta] (gl. p. ref.) — uklještiti (se), priklještiti (se), stegnuti (se), ukočiti (se) ◊ a rîđikat grĭeu, ş-a-nkļeştat şîaļiļi — digao je teško i uklještio leđa ◊ marmurĭeşć lupi s-îĭ sa-nkļeşćiaḑă gura — omađijaš vukove da im se uklješte usta ♦ / înu + kļiaşćeklešta [Por.] ♦ rum. încleşta

înkļeştare (mn. înkļeştîărĭ) [akc. înkļeştare] (i. ž.) — uklještavanje, stezanje ◊ fiva vrun đeskînćik sî ma skuată đi înkļeştare, kî đi tri-patru uorĭ pi an mi sa-nkļeşćiaḑă şîaļiļi — ima li neko bajanje da me spasi uklještavanja, jer mi se po tri-četiri puta godišnje uklještavaju leđa [Por.] ♦ rum. încleştare

înkļeştat (înkļeştată) (mn. înkļeştaţ, înkļeştaće) [akc. înkļeştat] (prid.) — uklješten, ukočen, stegnut ◊ şîaļiļi mi înkļeştat, nu puot sî lukru ńimika — leđa su mi ukočena, ne mogu da radim ništa [Por.] ♦ rum. încleştat

înkoluo [akc. înkoluo] (pril.) — nadalje, na tamo ◊ đ-akuma înkoluo nuoĭ o să lukrăm altfĭeļ — odsad nadalje mi ćemo raditi drugačije ◊ mutaţî-va kîta măĭ înkoluo, să puată tuoţ s-înkĭape — pomerite sa malo na tamo, da mogu svi da stanu ♦ supr. înkuaśa [Por.] ♦ rum. înocolo

înkotruo [akc. înkotruo] (pril.) — kuda, kud; gde ◊ înkotruo să fug, în śe parće? — kuda da bežim, na koju stranu? ◊ înkotruo će uĭţ, tuot pustîşag — kud pogledaš, svuda pustoš ◊ n-aĭ înkotruo, aĭ dat în laţ — nemaš kud, upao si u zamku [Por.] ♦ rum. încotro ♦ etim. < lat. in-contra-ubi.

înkreţî (ĭuo înkreţîăsk, ĭel înkreţîaşće) [akc. înkreţî] (gl. p. ref.) — naborati, praviti bore na tkanini; nabrati ◊ kînd sa înkreţîaşće kreţanu, lukri pănă nu ći ĭa Ĭuda — kad se naborava krecan, radiš dok te ne odnese Juda [Por.] ♦ rum. încreţi

înkreţît (înkreţîtă) (mn. înkreţîţ, înkreţîće) [akc. înkreţît] (prid.) — naboran, pun bora ◊ kreţanu, kare l-a fakut baba Ĭuana, ku ańi stă înkreţît — krecan koji je izradila baba Jona, godinama ostaje naboran [Por.] ♦ rum. încreţit

înkreţîtură (mn. înkreţîturĭ) [akc. înkreţîtură] (i. ž.) — nabor, falta na haljini ◊ dupa rat a ĭeşît ńişće sukńe pļińe đi înkreţîturĭ, ļ-a kĭemat muĭeriļi „plisirke” — posle rata ušle su u modu neke suknje, pune nabora, zvale su se „plisirke” ♦ var. krĭeţură [Por.] ♦ rum. încreţitură

înkroşńa (ĭuo înkruoşń, ĭel înkruoşńe) [akc. înkroşńa] (gl. p. ref.) — 1. uprtiti (se), naprtiti (se); uzeti teret na leđa ◊ sa înkroşńaḑă tot nat kare ĭa trasta-n şîaļe, şă ļagă obrăńiļi la pĭept — uprćuje se svako ko uzme torbu na leđa, a uprte vezuje na grudi 2. (fig.) uzeti na sebe tuđ problem ◊ nu m-a-nkroşńa ku nakazurļi tĭaļe, abĭa duk pĭ-aļi mĭaļe — nemoj mi tovariti (na leđa) tvoje muke, jedva nosim svoje [Por.] ♦ rum. încrosna

înkroşńat (înkroşńată) (mn. înkroşńaţ, înkroşńaće) [akc. înroşńat] (prid.) — 1. uprćen, koji je uprtio teret, natovaren ◊ nu sta aśiĭa înroşńat, ku trasta-n şîaļe, numa dubuarĭo şî şăḑ ku nuoĭ — ne stoj tu uprćen, sa torbom na leđima, nego je skini, i sedi s nama 2. (fig.) opterećen brigom ◊ nu măĭ puot, mi sînt înkroşńat ku atîća gîndurĭ grĭaļe đi îm vińe s-îm fak storăńe — ne mogu više, toliko sam uprćen teškim mislima da mi dođe da se ubijem [Por.] ♦ rum. încrosnat

înkuaśa [akc. înkuaśa] (pril.) — ovamo 1. (za pravac u prostoru) ka meni, ovamo, naovamo ◊ vinu-n kuaśa, nu ći faśa surd — dođi ovamo, nemoj da se praviš gluv ◊ fuź înkuaśa, dakă vrieĭ sî skăpĭ đi potîrńiś — beži ovamo, ako hoćeš da utekneš poteri 2. (za vreme) događaj bliži nama ◊ tomobilu a ĭeşît înkuaśa, în vrĭamĭa lu dĭeda n-a şćut đi ĭel — automobil se pojavo ovamo, u dedino vreme nisu znali za njega ◊ dupa rat, înkuaśa — posle rata, naovamo ♦ (komp.) măĭ înkuaśa — još ovamo, još bliže nama ♦ supr. înkoluo [Por.] ♦ rum. încoace ♦ etim. < lat. in-eccu(m)-hocce

înkućinat (înkućinată) (mn. înkućinaţ, înkućinaće) [akc. înkućinat] (prid.) — (za kretanje) usporen, koji se sporo kreće ◊ dă śe va fi karu-la aşa dă înkućinat? — zašto li su ona kola tako usporena? [Pom.] ♦ up. kućińel [Bran.]

înkura (ĭuo ma înkur, ĭel sa înkură) [akc. înkura] (gl. p. ref.) — trkati se, nadmetati se u trčanju; ići trkom; (za konja) kasati ◊ aĭ’ să ńe-nkurăm dumińikă, dakă kućez — hajde da se trkamo u nedelju, ako smeš ♦ sin. aļerga [Tim.] ♦ rum. încura ♦ etim. < lat. *incurrare (= currere)

înkuratură (mn. înkuraturĭ) [akc. înkuratură] (i. ž.) — trka, nadmetanje u trčanju; trčanje ◊ ĭel ĭe măĭ ĭut la-nkuratură — on je najbrži u trčanju ♦ sin. aļergatură [Pad.] ♦ rum. încuratură

înluntru [akc. înluntru] (pril.) ● v. înuntru [Crn.] ♦ rum. înluntru

înpreuna (ĭuo înpreun, ĭel înpreună) [akc. înpreuna] (gl. p. ref.) — sastaviti, spojiti, povezati, sabrati; sastati se, skupiti se ◊ aăla kare va înpreuna pi iĭ duoĭ, mare lukru o să fakă — taj koji bude spojio njih dvoje, veliki će posao uraditi ◊ kînd sa înpreună şapće ku triĭ, sa kapîtă ḑîaśe — kad se sabere sedam i tri, dobija se deset ◊ în tota dumińika, or la vro ḑî mare, sa înpreuna baĭeţî la trînćală — svake nedele, ili na neki praznik, sastajaše se momci na rvanju ♦ var. împreuna [Por.] ♦ rum. împreuna

înpreuna [akc. înpreuna] (pril.) — zajedno ◊ frumuos ĭe kînd lumĭa lukră đi sat tuot înpreuna — lepo je kad ljudi rade za selo sve zajedno ◊ a furat înpreuna, d-akum unu labdă vina unu la altu — krali su zajedno, a sada prebacuju krivicu jedan na drugoga ♦ / înpreuna < în preuna < pre + una [Por.] ♦ rum. împreună

înpreunare (mn. înpreunărĭ) [akc. înpreunare] (i. ž.) — (ret.) ujedinjenje, udruživanje, udruženje, sastavljanje, spajanje ◊ đi źaba a fakut înpreunare, kînd nu s-a dat ńima ku iĭ — badava su napravili udruženje, kad se niko nije poveo za njima ◊ nu s-a pasat lu ńima đi înpreunăriļi luor — nije mario niko za njihovo udruživanje ♦ var. înpreunatură [Por.] ♦ rum. împreunare

înpreunat (înpreunată) (mn. înpreunaţ, înpreunaće) [akc. înpreunat] (prid.) — (o živom biću) spojen, sastavljen, udružen; ujedinjen ◊ mĭerg înpreunaţ pin sat, şî kîntă — idu udruženi kroz selo, i pevaju ◊ sîrbi ku rumîńi înpreunat a tunat în razbăl ku turśi — Srbi i Vlasu su ujedinjeno ušli u rat sa Turcima [Por.] ♦ rum. împreunat

înpuţînat [akc. înpuţînat] (prid.) ● v. împuţînat [Por.] ♦ rum. împuţinat

înpuļi (ĭuo înpuļesk, ĭel înpuļaşće) [akc. înpuļi] (gl. p. ref.) — (zast.) silovati ◊ doĭ pîkurarĭ a înpuļit vro fećiţă pi munće — dva čobanina silovali su neku devojčicu u planini ♦ var. pulai [Por.]

înpuns1 (mn. înpunsurĭ) [akc. înpuns] (i. m.) — bodenje, ubadanje 1. (o igli) šivenje, ušivanje ◊ ĭastă sîrbatuorĭ grĭaļe kînd nu ĭe bun đi înpuns ku aku — ima teških praznika kada nije dopušteno ubadanje iglom 2. (o rogatoj stoci) bodenje rogovima ◊ trasńirĭa boĭi-ĭa, ĭară s-a pus pi înpuns, s-a luvat la kuarńe pî sa mînă pi kîm — grom spalio one bikove, opet su započeli bodenje, ukrstili rogove pa se ganjaju niz polje [Por.] ♦ rum. înpuns

înpuns2 (înpunsă) (mn. înpunsă, înpunş) [akc. înpuns] (prid.) — uboden, probušen ◊ a trekut ku ruata pista vro pĭatră, a-nbrukat guma ş-a-mpins ruata pănă la kasă ku guma înpunsă — prešao je biciklom preno nekog kamena, probušio je gumu pa je gurao bicikl do kuće tako sa probušenom gumom ◊ pi muoşu an la înpuns berbĭeku, şî ĭel, saraku a măĭ trait kîta aşa înpuns, ş-a murit — starca je lani uboo ovan, pa je on, siroma, živeo još malo tako uboden, i umro ♦ var. împuns [Por.] ♦ rum. împuns

înpunźe (ĭuo înpung, ĭel înpunźe) [akc. înpunźe] (gl. p. ref.) — 1. (o rogatoj stoci) bosti, napadati rogovima ◊ buou blînd, nu-npunźe, da pîrdańiku đi berbĭek înpunźe ku furişu, đi la şîaļe — vo je pitom, ne bode, a prokleti ovan bode iz potaje, s leđa ◊ đemult munćeńi a ţînut buoĭ marĭ, şî mulţ inş a fuost înpunş pănă la muarće — nekada su planinci imali velike bikove, i mnogo je ljudi bilo izbodeno na smrt 2. (o šiljatim predmetima) šivenje, bušenje, probijanje, probadanje materijala ◊ a kroit pĭaļa đi opinś, a ramas numa să înpungă găurļi — skrojio je kožu za opanke, ostalo je samo da izbuši rupe 3. (med.) angina ◊ sa vaĭtă kă o înpunźe śuava în pĭept, duare ka kînd dă vrunu înpunźe ku kuţîtu — žali se da je nešto probada u grudima, kao da neko probada nožem ♦ var. impunźe ♦ sin. înbrukă [Por.] ♦ rum. împunge ♦ etim. < lat. impungere

însańina (ĭuo ma însańińeḑ, ĭel sa însańińaḑă) [akc. însańina] (gl. p. ref.) — (o vremenu) razvedriti se, razvedravati se, razbistriti se ◊ pi la amńaḑît a-nśeput să bată vîntu, nuviri sa sparsîră şî śĭerĭu s-a însańinat đi la rîsarit pănă la zovîrńit — oko podneva počeo je da duva vetar, oblaci su se razišli i nebo se razvedrilo od istoka do zapada [Por.] ♦ rum. însenina ♦ etim. < lat. inserenare

înśet [akc. înśet] (pril.) — (o zvuku) tiho, polako, lagano ◊ a mĭers înśet, nu ĭ-a uḑît ńima — išli su polako, nije ih čuo niko ◊ kîntă măĭ înśet, să nu pumeńeşć kopilu — pevaj malo tiše, da ne probudiš dete ◊ or stînźe radio-la, or dăĭ măĭ înśet, ma duare kapu đi ĭel — ili gasi taj radio, ili ga utišaj, boli me glava od njega ♦ (demin.) înśetuńel ♦ sin. merĭeu, bińişor [Por.] ♦ rum. încet ♦ etim. < lat. qu(i)etus

înśetuńel [akc. înśetuńel] (pril.) — (demin.) lagano, tiho, nežno ◊ duarme uşuor, kît đi înśetuńel să puvestîm, kopilu sa pumeńaşće şî plînźe — lako spava, koliko god tiho da pričamo, dete se budi i plače ♦ / (demin.) < înśet [Por.] ♦ rum. încetinel

înśins (înśinsă) (mn. înśinş, înśinsă) [akc. înśins] (prid.) — opasan, vezan nečim oko pojasa ◊ aĭ batrîń n-avut kurauă, da vruńi ńiś braśirĭ, pă a mĭers înśinş ku ćiĭ şă ku kurpiń — stari nisu imali kaiš, a neki ni tkanice, pa su išli opasani likom ili lijanom [Por.] ♦ rum. încins

înśinźe (ĭuo ma înśing, ĭel sa înśinźe) [akc. înśinźe] (gl. p. ref.) — opasati, vezati pojas oko pasa ◊ n-a putut sî sa înśingă, kă kuraua ĭ-a fuost skurtă — nije mogao da se opaše, jer mu je kaiš bio kratak ◊ nu sa înśins kalumĭa, şî braśirļi iĭ sa đisśins — nije se opasala dobro, i tkanice su joj se otpasale ♦ var. înśinźa ♦ supr. đisśinźe [Por.] ♦ rum. încinge ♦ etim. < lat. incingere

întaļirit [akc. întaļirit] (prid.) ● v. antaļirit [Por.]

întămpina (ĭuo întămpin, ĭel întămpină) [akc. întămpina] (gl. p. ref.) — (tehn.) sastaviti, spojiti ◊ aşa bun ĭel întămpina doă blăń, dă întămpinala nu s-a vaḑut — tako je dobro sastavljao dve daske, da se spoj nije primećivao [Stig] ♦ rum. întâmpina ♦ etim. < lat. *tempināre

întămpinare (mn. întămpinărĭ) [akc. întămpinare] (i. ž.) — (tehn.) sastav, spoj ◊ bun s-a-nkeĭat blăńiļi, întămpinarĭa gata nu sa vĭađe — dobro su se spojile daske, spoj se gotovo ne vidi ◊ numa sî sa măĭ ńićeḑaskă întămpinărĭļi, şî astalu ĭe gata — samo da se još izglade spojevi, i sto je gotov [Stig] ♦ rum. întâmpinare

întămpinat (întămpinată) (mn. întămpinaţ, întămpinaće) [akc. întămpinat] (prid.) — (tehn.) sastavljen, spojen ◊ blăńiļi în astal sînt întămpinaće ku şîpurĭ — daske u stolu spjene su šipovima [Stig] ♦ rum. întâmpinat

întîńală (mn. întîńelurĭ) [akc. întîńală] (i. ž.) — susret, sretanje; sastanak ◊ s-a dus în sat, la întîńală ku ńiskaĭ ńigustuorĭ — otišao je u selo, na susret sa nekim trgovcima ◊ đemult, la întîńală ku aĭ batrîń, aĭ ćińirĭ ļ-a ţukat mîna — nekad, pri susretu sa starijima, mladi su im ljubili ruku ◊ întîńala fu skurtă, kă tuoţ a grabit — susret beše kratak, jer su svi žurili ♦ var. întîńit [Por.] ♦ rum. întâlniire

întîńi (ĭuo întîńesk, ĭel întîńaşće) [akc. întîńi] (gl. p. ref.) — sretati, susretati se ◊ în oraş întîńieşć numa lume ńikunoskută — u varoši srećeš samo nepoznate ljude ◊ a fuost mik kînd s-a întîńit măĭ întîń ku aşa nakaz — bio je mali kada se prvi put susreo sa takvim problemom ◊ sa va întîńi, or ni sa va întîńi, aĭa numa Ursa va şći — da li će se sresti, ili se neće sresti, to samo Usud zna ♦ var. ĭuo întîńiesk, ĭel întîńiaşće [Por.] ♦ rum. întâlni ♦ etim. < mađ. találni

întođeuna [akc. întođeuna] (pril.) — uvek, u bilo koje vreme ◊ întođeuna, kînd ma duk la ĭel, ĭel sa skuală şî-n dă mînă — uvek, kad idem kod njega, on ustaje i pruža mi ruku ♦ var. întuđiuna ◊ dăĭ pi la mińe întuđiuna kînd puoţ — navrati kod mene uvek kad možeš ♦ var. întotđeuna ♦ / în + to[t] + đe + una [Por.] ♦ rum. întotdeauna

întrĭeg (întrĭagă) (mn. întrĭeź, întrĭaźe) [akc. întrĭeg] (prid.) — 1. ceo, sav, potpun ◊ lukru întrĭeg n-a ţînut ńiś un śas — ceo posao nije trajao ni jedan sat ◊ bĭeţîuosu, a vindut moşîĭa întrĭagă, ş-a ramas pi drumol mare — pijandura, prodao celo imanje i ostao na ulici ◊ pănă a fuost măĭ ćinîr, a ţînut minće kînćiśiļi întrĭeg, d-akuma ļ-a zuĭtat đi tuot — dok je bio mlađi, pamtio je cele pesme, a sada ih je potpuno zaboravio 2. (fig.) normalan ◊ uom pļesńit, nu ĭe întrĭeg — blesav čovek, nije normalan [Por.] ♦ rum. întreg ♦ etim. < lat. integer, -gra

întrokĭat (întrokĭată) (mn. întrokĭaţ, întrokĭaće) [akc. întrokĭat] (prid.) — (zast.) (med.) obolelih očiju (za goveda) ◊ buou vro stamînă mĭarźe întrokĭat: uoki-ĭ sînt sînźaruoş, pļińe đi lîăkrîmĭ ... sa kunuaşće kă nu vĭađe kalumĭa — vo već nedelju ide obolelih očiju: oči su mu krvave, pune suza ... primećuje se da ne vidi dobro [Por.] ♦ rum. întreochiat

întruna [akc. întruna] (pril.) ● v. întruuna [Por.] ♦ rum. întruna

întruuna [akc. întruuna] (pril.) — 1. (o vremenu) jednako, neprekidno, neprestano ◊ đi kînd iĭ s-a rapus mumî-sa, plînźe întruuna ḑîua, nuapća — od kad joj je umrla majka, jednako plače danju, noću 2. (o predmetu) ujedno, ucelo ◊ parśelo-sta ku blana-ĭa mĭerg întruuna — ovaj komad sa tom daskom udu ujedno (čine celinu) ♦ var. întruna ♦ var. ăntrăuna (Tanda) ♦ up. una-ntruuna [Por.] ♦ rum. întruna

întuarśe (ĭuo întuork, ĭel întuarśe) [akc. întuarśe] (gl. p. ref.) — 1. vraćati se ◊ tuot sa întuarśe, ćińerĭaţa ńiśkînd — sve se vraća, mladost nikad ◊ s-a mîńiĭat pi parinţ, ş-a pļekat în lumĭa albă, a spus kă ńiś muort nu sa întuarśe la kasă — naljutio se na roditelje i krenuo u beli svet, rekao je da se ni mrtav neće vratiti kući ◊ sa faśe şuop, sa labdă kă nu-m întuarśe bańi — pravi se mutav, hvali se da mi neće vratiti novac 2. vrteti se, okretati se u mestu ◊ s-a mînkat fusu, şî ruata sa întuarśe în luok — ojela se osovina, i točak se okreće u mestu 3. okretati na stranu ◊ s-a zuĭtat baba să întuarkă malaĭu-n śirińe, şî tuot a ars pi o parće — zaboravila baba da okrene proju u crepulji, pa je sva izgorela sa jedne strane [Por.] ♦ rum. întoarce ♦ etim. < lat. intorquere

întuńerik (mn. întuńeriśe) [akc. întuńerik] (i. m.) — 1. mrak, tama; pomrčina ◊ mare pakat kînd uomu muare la întuńerik, fara lumanare — veliki je greh kad čovek umre u mraku, bez sveće [Zvizd] ♦ sin. ńegura [Por.] 2. sever ◊ dă la întuńerik baće vîn kare-l kĭamă pîşļa or dunarĭanu — sa severa duva vetar koji se zove pišlja ili dunavac (Ranovac) [Mlava] ♦ rum. întuneric

înuntru [akc. înuntru] (pril.) — unutra ◊ s-a-nkis înuntru, în kasă, şă nu ĭasă — zatvorio se unutra, u kući, i ne izlazi ◊ fuź înuntru, nu sta la pluaĭe afară — beži unutra, ne stoj napolju na kiši ◊ kum aĭ tunat înuntru, kînd ĭuo am înkis kasa đinuntru ku kĭaĭa? — kako si ušao unutra, kada sam ja zaključao kuću iznutra ključem? ♦ supr. afară [Por.] ♦ var. înluntru [Crn.] ♦ rum. înuntru

învaţa (ĭuo învîăţ, ĭel învaţă) [akc. învaţa] (gl. p. ref.) — učiti, obrazovati se, sticati nove navike ◊ daskulu învaţă kopiĭi — učitelj uči decu ◊ baţ vita sî sa învĭaţă să nu sa dukă în luok — biješ stoku da nauči da ne ide u njivu ◊ frumuos kîntă, ama grĭeu învaţă kînćik nou — lepo peva, ali teško uči novu pesmu ♦ supr. đizvaţa [Por.] ♦ rum. învăţa ♦ etim. < lat. *invitiare (< vitium „viciu”)

învaţat1 (învaţată) (mn. învaţaţ, învaţaće) [akc. învaţat] (prid.) — 1. učen, obrazovan ◊ astîḑ ĭe lumĭa învaţată, tuoţ au şkuaļe — danas su ljudi učeni, svi imaju škole 2. naviknut ◊ vaka ĭe învaţată să tragă la stînga — krava je naviknuta da vuče ulevo ♦ supr. ńinvaţat [Por.] ♦ rum. învăţat

învaţat2 (mn. învaţaturĭ) [akc. învaţat] (i. s.) — učenje, obrazovanje ◊ gata ku žuaka, a veńit vrĭamĭa đi învaţat — gotovo sa igrom, došlo je vreme za učenje ◊ învaţatu ĭe grĭeu la bîtrîńaţă — učenje je teško pod starost ◊ s-a lasat đi învaţat, kî ăl duare kapu — batalio je učenje, jer ga boli glava ♦ var. învaţatură, învaţamînt [Por.] ♦ rum. învăţat

învaţatură (mn. învaţaturĭ) [akc. învaţatură] (i. ž.) — učenje, bubanje; biflanje ◊ iĭ sa miră lumĭa kum nu noroḑîaşće đ-atîta învaţatură — čude mu se ljudi kako ne poludi od tolikog učenja [Por.]

învargat (învargată) (mn. învargaţ, învargaće) [akc. învargat] (prid.) — prugast, išaran prugama ◊ muma a ţasut o pîătură tuată învargată — majka je izatkala jednu ponjavu potpuno prugastu ◊ saku ĭe ţasut învargat alb ku ńegru — džak je izatkan crnim i belim prugama [Por.] ♦ rum. învărgat

învăţ (mn. învăţurĭ) [akc. învăţ] (i. s.) — navika ◊ urît învăţ are ćińerişu đi astîḑ, să duarmă pănă la amńaḑîţ — ružnu naviku ima današnja mladež, da spava do podne ◊ kopiĭi treabe să strogăĭ đi miś, să nu fakă învăţurĭ rîaļe — decu treba od malena strogo da vaspitavaš, da ne steknu loše navike ♦ sin. ađet, daćină [Por.] ♦ rum. învăţ

învăţamînt (mn. învăţamînće) [akc. învăţamînt] (i. s.) — obrazovanje; učenost; znanje; škola ◊ uom vikļan, ku învăţamînt mare — mudar čovek, sa visokim obrazovanjem ◊ nu ĭ-a fuost drag đi învăţamînt, a fuźit đi la şkuală, ş-aramas păkurarĭ la uoĭ — nije voleo učenje, pobegao je iz škole, i ostao čobanin kod ovaca ♦ var. învîţamînt [Por.] ♦ rum. învăţământ

învăļituare (mn. învăļituorĭ) [akc. învăļituare] (i. ž.) — (tehn.) snovaljka ◊ învăļituarĭa ĭe sulu pus pi duauă furś la vro rîpă — snovaljka je vratilo posavljeno na dve raklje na nekoj padini ◊ ku învăļituarĭa puńe kuarda pi sulu đi ţasut — sa snovaljkom se snuje pređa na vratilo razboja ◊ đi sî fiĭe pusă strîns pi sul, kuarda ĭe ku kîpatîńu đinvaļe ļegată đi vulpĭe, kare ĭe-ngreonată ku petruańe — da bi se čvrsto namotala na vratilo, osnova je na donjem kraju vezana za vlačeg, koji je opterećen kamenjem ◊ kuarda pănă sa învaļiaşće, nu kućaḑă să ažungă đi pomînt, da puaće să fiĭe lungă şî o sută đi mĭetîre — osnova dok se navija na vratilo ne sme da dodirne zemlju, a može biti duga i sto metara [Por.] ♦ rum. învălitoare

îrţarĭ [akc. îrţarĭ] (i. m.) ● v. arţarĭ [Mlava] ♦ rum. arţar

îrţuagă [akc. îrţuagă] (i. ž.) ● v. arţuagă [Por.]

Îrnaglaua [akc. Îrnaglaua] (i. ž.) ● v. Arnaglaua [Por.]

îrnaglavĭan [akc. îrnaglavĭan] (i. m.) ● v. arnaglavĭan [Por.]

îrnaglavĭană [akc. îrnaglavĭană] (i. ž.) ● v. arnaglavĭană [Por.]


Copyright (R) 2011-2017: Paun Es Durlić, All rights reserved