VORBAR - REČNIK
(separat)

a ă b ț č ć d ğ đ ď e f g h i î ĭ k l ļ m n ń o p r s ș ś t ť u v z ž ź

ș


șaĭḑăś [akc. șaĭḑăś] (br.) — šezdeset ∎ număru șaĭḑăś ĭe đi șasă uorĭ măĭ mare đi kît numîru ḑîaśe — broj šezdeset je šest puta veći od broja deset ∎ kînd uomu înpļińiașće șaĭḑăś đi ań, tuna-n bătrîńiață — kad čovek napuni šezdeset godina, ulazi u starost [Por.] ♦ rum. șaizeci

șaĭḑăśiļa [akc. șaĭḑăśiļa] (br.) — šezdeseti ∎ śećiră număru a șaĭḑăśiļa, ama tu nu fusăș aśiĭa — pročitali su šezdeseti broj, ali ti nisi bio tu [Por.] ♦ rum. șaizecilea

șaĭsprîaśe [akc. șaĭsprîaśe] (br.) — šesnaest ∎ śinspriaśe șî unu sînt șaĭsprîaśe — petnaest i jedan su šesnaest ∎ nu ĭe înga đi măritat, are numa șaĭsprîaśe ańi — još nije zha udaju, ima samo šesnaest godina ∎ șaĭsprîaśe uorĭ — šesnaest put [Por.] ♦ rum. șaisprezece

șaĭsprîaśiļa [akc. șaĭsprîaśiļa] (br.) — šesnaesti ∎ trĭeku ș-a șaĭsprîaśiļa ḑî la lukru, da đi plata înga nu vorbĭașće ńima — prođe i šesnaesti dan na poslu, a o plati još niko ne govori [Por.] ♦ rum. șaisprecelea

șapće [akc. șapće] (br.) — sedam ∎ șapće ḑîļe în stamînă — sedam dana u nedelji ∎ la paro-la al đi șapće trîabe sî sa pună sîămnu — kod onog sedmog stuba treba da se stavi znak ∎ avĭem numa șapće uoĭ ku mńiĭ — imamo samo sedam ovaca sa jagnjićima [Por.] ♦ rum. șapte ♦ etim. < lat. septem

șapćeḑăś [akc. șapćeḑăś] (br.) — sedamdeset ∎ șapćeḑăś đi uorĭ — sedamdeset puta ∎ șapćeḑăś đi kiļe — sedamdeset kila ∎ muoșu are pista șapćeḑăś đi ań — čiča ima preko sedamdeset godina [Por.] ♦ rum. șaptezeci

șapćeḑăśiļa [akc. șapćeḑăśiļa] (br.) — sedamdeseti ∎ tuma a șapćeḑăśiļa ḑî la slubaḑît đi la-nkisuare — tek su ga sedamdesetog dana pustili iz zatvora [Por.] ♦ rum. șaptezecilea

șapćesprîaśe [akc. șapćesprîaśe] (br.) — sedamnaest ∎ șaĭsprîaśe șî măĭ unu sînt șapćesprîaśe — šesnaest više jedan jesu sedamnaest ∎ șapćesprîaśe ań a trekut đ-atunśa — sedamnaest godina je prošlo od tada [Por.] ♦ rum. șaptesprece

șapćesprîaśiļa [akc. șapćesprîaśiļa] (br.) — sedamnaesti ∎ m-am dus amînat, ș-am fuost tuma șapćesprîaśiļa la rînd — otišao sam kasno, i bio sam tek sedamnaesti na redu ∎ a șapćesprîaśiļa ḑî — sedamnaestog dana [Por.] ♦ rum. șaptesprecelea

șapćiļa [akc. șapćiļa] (br.) — sedmi ∎ kînd a veńit đ-a șapćiļa uorĭ, ĭuo m-am do đidat đi tuot — kada je došao po sedmi put, ja sam popustio sasvim [Por.] ♦ rum. șaptelea

șapćime (mn. șapćimĭ) [akc. șapćime] (i. ž.) — sedmina ∎ avut tata kopiĭ mulț, șî kînd ń-a-nparțît, miĭe mĭ-a kaḑut abĭa o șapćime đi moșîĭe — imao je otac mnogo dece, i kad nas je odelio, meni je zapala jedva sedmina imanja [Por.] ♦ rum. șeptime

șarpĭel (mn. șarpĭeļe) [akc. șarpĭel] (i. s.) — tiganj ∎ a pus pe fuok șarpĭelu, să fakă dă prînḑ — stavila na vatru tiganj, da spremi ručak [Crn.] ♦ dij. sin. ćigańe, ćigaĭe [Por.]

șasă [akc. șasă] (br.) — šest ∎ unu, duoĭ, triĭ, patru, śinś, șasă — jedan, dva, tri, četiri, pet, šest ∎ șasă uorĭ — šest put ∎ đi șasă uorĭ s-a dus la duoltur — šest puta je odlazio lekaru [Por.] ♦ rum. șase ♦ etim. < lat. *sess (= sex)

șasîļa [akc. șasîļa] (br.) — šesti ∎ đ-a șasîļa uorĭ — po šesti put ∎ la șasîļa kasă daĭ la stînga — kod šeste kuće skrećeš levo [Por.] ♦ rum. șaselea

șasîme (mn. șasîmĭ) [akc. șasîme] (i. ž.) — šestina ∎ șasîmĭa ĭe parśelu al đi șasă đin śeva śe ĭe-n parțît tuot una în șasă pîărț — šestina je šesti deo nečega što je podeljeno na šest jednakih delova ∎ șasîmĭa đi la uoptsprîaśe ĭe triĭ — šestina od osamnaest je tri [Por.] ♦ rum. șesime

Șașka [akc. Șașka] (i. ž.) — (hidr.) Šaška, reka u opštini Majdanpek ∎ Șașka ĭe rîu kare izvorĭaḑă supt Kraku Markuluĭ la Măĭdan, trĭaśe pin Bļizńe șî Arnaglaua, șî la Kulă sa-npreună ku Țîrnaĭka, đi unđe înśape Rîu porĭeśi — Šaška je reka koja izvire ispod Markovog Kraka kod Majdanpeka, prolazi kroz Bliznu i Rudnu Glavu, i kod Miloševe Kule se sastaje sa Crnajkom, odakle počinje Porečka reka ∎ Șașka kure la vaļe — Šaška teče ka istoku ♦ (demin.) Șașkuța [Por.] ♦ etim. < Nem. Sasi

șărpariĭe (mn. șărpariĭ) [akc. șărpariĭe] (i. ž.) — (zool.) zmijarnik, zmijsko leglo ∎ șărpariĭa ĭe luok unđe sa kuĭbĭaḑă șî traĭesk nopîrś mulće — zmijarnik je mesto gde se gnezdi i živi mnogo zmija ♦ sin. (ret.) noprkarĭ [Por.] ♦ rum. șerpărie

șćetă (mn. șćeturĭ) [akc. șćetă] (i. ž.) — šteta ∎ anu-sta pouađiļi a fakut mare șćetă la saćeń — ove godine poplave su napravile veliku štetu seljacima ∎ đin șćetă-n șćetă — iz štete u štetu ∎ a dat đi șćetă — pretrpeo je štetu [Por.] ♦ rum. ștetă

șćetui (ĭuo șćetuĭ, ĭel șćetuĭe) [akc. șćetui] (gl. p. ref.) — štetiti, oštetiti ∎ păkurarĭu mult l-a șćetuit, ama ĭel nu l-a batut, numa ĭ-a dat drumu fara sîmbriĭe — čobanin ga je mnogo oštetio, ali ga on nije tukao, nego ga je oterao bez plate ∎ kum vrodată lakusta đi la Kraĭna a șćetuit padurĭa în Porĭeśa, șî astîḑ sa puvestîașće — kako su nekada skakavci iz Krajine štetili šumu u Poreču, i danas se priča [Por.]

șćetuit (șćetuită) (mn. șćetuiț, șćetuiće) [akc. șćetuit] (prid.) — (ret.) oštećen, kome je naneta šteta ∎ altu sa fi fuost atîta đi șćetuit ka ĭel, ĭa fi frînt uasîļi la șćetuituorĭu-la đi uom — drugi da je bio toliko oštećen kao on, polomio bi kosti toj štetočini od čoveka [Por.]

șćir (mn. șćirĭ) [akc. șćir] (i. m.) — (bot.) štir (Amaranthus angustifolius) ∎ șćiru ĭe dulśața puorśilor, da șî babiļu nuaștre a fakut ḑamă ku rasurĭ đin ĭel — štir je svinjska poslastica, ali su i naše bake kuvale od njega čorbu sa surutkom [Por.] ♦ rum. știr ♦ etim. < bug. srb. štir

șćiră (mn. șćirĭe) [akc. șćiră] (prid.) (samo u ž.r.) — (o rađanju) neplodna, sterilna ∎ șćiră ĭe śeva muĭerĭesk śe nu fată: muĭerĭa, vaka, skruafa au uaĭa — neplodna je neka ženka koja ne rađa: žena, krava, krmača ili ovca ∎ uaĭe șćiră — jalovica, neplodna ovca ♦ sin. stărp, starpă ♦ up. șćir [Por.] ♦ dij. var. șćirńikă (Ševica) [Zvizd] ♦ rum. știr ♦ etim. < Ngrč. stiros

șćuoĭ (mn. șćuĭ) [akc. șćuoĭ] (i. m.) — (ret.) (ornit.) ćuk, noćna ptica (Athene noctua) ∎ șćuoĭu ku ćușu ĭe tuot o pasîrĭe — „šćoj” i „ćuš” je jedna vrsta ptoce (ćuk) ♦ sin. ćuș [Por.] ♦ rum. scioi

șîarpe (mn. șărpĭ) [akc. șîarpe] (i. m.) — (zool.) smuk (Zamenis longissima) ∎ șîarpiļi ku balauru ĭe tuot una — smuk i blavor je jedno isto ∎ șîarpiļi ĭe un fĭeļ đi nopîrkă ńiveńinuasă — smuk je vrsta neotrovne zmije ∎ șîarpiļi nu muśkă, numa baće ku kuada — smuk ne ujeda nego mlati repom ∎ sa puvestîașće kă șîarpiļi suźe faka ku lapće — priča se da smuk siše kravu sa mlekom ♦ sin. balaur ♦ up. nopîrkă, orbĭaće [Por.] ♦ rum. șărpe ♦ etim. < lat. serpens

șîfîr (mn. șîfîrî) [akc. șîfîr] (i. m.) — (geog.) sipar ∎ șîfîr ĭe vîrsatura đi pĭatră maruntă pi pođină supt vro kîrșe, or la luok tîvaļiș — sipar je rasuto sitno kamenje na padini ispod neke stene, ili na nagnutom terenu ∎ vaka aluńikat pi șîfîr pănă la fundu ogașuluĭ, ama nu s-a fîrîmat — krava se klizala niz sipar sve do dna potoka, ali se nije povredila ♦ sin. vîrsatură [Por.]

șîpît (mn. șîpîće) [akc. șîpît] (i. s.) — (zast.) izvor ∎ la Bugoglaua ĭastă un șîpît țapîn, șî đi aĭa loko-la sa kĭamă Șopît — na Bukovoj Glavi nalazi se jak izvor, i zbog toga se to mesto zove Šopot [Por.] ♦ rum. șipot ♦ etim. < bug. šepot

șkarpă (mn. șkarpe) [akc. șkarpă] (i. ž.) — (geog.) kosina, usek ∎ aluńikat pi zapadă, ș-a skapat pi o șkarpă în borugă — okliznuo se na snegu, i niz neku kosinu otišao u potok ♦ sin. rușć, sudumitură [Por.] ♦ rum. scarpă

șkolai (ĭuo șkuălîĭ, ĭel șkualîĭe) [akc. șkolai] (gl. p. ref.) — školovati nekoga ili sebe, obučavati, učiti ∎ parințî n-a șkolaito k-a fuost fată, da ĭaļe rar kînd s-a dat la șkuală — roditelji je nisu školovali jer je bila devojčica, a one su se retko kad slale u školu ∎ traĭu ĭe măĭ mare șkuala uomuluĭ — život je najveća čovekova škola [Por.] ♦ rum. școlari

șkolait (șkolaită) (mn. șkolaiţ, șkolaiće) [akc. șkolait] (prid.) — školovan, učen, obrazovan ∎ a veńit un uom đin đeparće, ńikunoskut, ama sa vĭađe pi vuorbă kî ĭe șkolait — došao je jedan čovek izdaleka, nepoznat ali se vidi po govoru da je školovan ♦ sin. învațat [Por.] ♦ rum. școlit

șkolariță (mn. șkolariț) [akc. șkolariță] (i. ž.) — učenica ∎ mulće fĭaće sa marită înga pănă sînt șkolariță, ama așa kăsătoriĭe nu țîńe mult — mnoge devojke se udaju još dok su učenice, ali takav brak ne traje dugo ∎ muma sa labdă kă a fuost bună șkolariță — majka se hvali da je bila dobra učenica [Por.] ♦ rum. școlăriță

șkolarĭ (mn. șkolarĭ) [akc. șkolarĭ] (i. m.) — učenik, školarac ∎ șkolarĭ ĭe kopil kare mĭarźe la șkuală — učenik je dete koje ide u školu [Por.] ♦ rum. școlar

șkolarĭașće [akc. șkolarĭașće] (pril.) — školski, zanatski ∎ rar skriĭe, ș-aĭa kînd skriĭe, șkriĭe șkolarĭașće, ka kînd înga sa uĭta daskîlu la ĭel kum skriĭe — retko piše, i to kad piše, piše školski, kao da ga učitelj još uvek gleda kako piše ♦ var. șkolariuluĭ, șkolarĭesk [Por.] ♦ rum. școlărește

șkroflă (mn. șkrofļe) [akc. șkroflă] (i. ž.) — (med.) (zast.) skrofula, guka, tvrda izraslina na vratu ∎ șkroflă a fuost gîlkă tare kare s-a fakaut la uom la gît, or dupa kap — skrofula je bila tvrda guka koja se javljala kod čoveka na guši ili za vratom ∎ a spus aĭ batrîń kî șkrofla la gît nu sa taĭe, kî đin aĭa sînźiļi sa strîkă șî uomu muare — stari su govorili da se skrofule na vratu ne seku, jer se od toga krv pokvari i čovek umre [Por.] ♦ rum. scrofulă ♦ etim. < Fran. scrofule < lat. scrofulae

șkuală (mn. șkuoļ) [akc. șkuală] (i. ž.) — škola ∎ mulće rumînś đemult n-a mĭers la șkuală — mnoge Vlajne nekada nisu išle u školu ∎ mama a mĭers la șkuala mare triĭ ḑĭļe în stamînă — baba je išla u više razrede osnovne škole tri dana u nedelji ∎ đemult parințî n-a dat kopiĭi la șkuală să aĭbă kare să ļi pazîaskă vićiļi — nekada roditelji nisu davali decu u školu da bi imali nekog da im čuva stoku ∎ s-a spus: kare nu gaćiașće șkuala, ramîńe kĭuor la uokĭ — govorilo se: ko ne završi školu, ostaje slep kod očiju [Por.] ♦ rum. școală ♦ etim. < Bug. Srb. škola

șļau (mn. șļaurĭ) [akc. șļau] (i. s.) — drum, put; glavni put ∎ s-a rupt tuot pin padure đasă, pănă n-a ĭeșît la șļau — sav se odrao kroz gustu šumu, dok nije izašao na put ∎ pi vaļa Șășki trĭaśe șļau đi la Măĭdan kîtra Ărnaglaua — dolinom Šaške prolazi put iz Majdanpeka za Rudnu Glavu ∎ mut sa mĭarźe pe drum đe kar pista Kraku Vuĭeńi, pănă nu sa kubuare la șļau — dugo se ide kolskim putem preko Vujanove kose dok se ne siđe na glavni put (Topolnica) ♦ sin. drum [Por.] ♦ rum. șleau ♦ etim. < Pol. szlak, ukr. šljah

șopîrlă (mn. șopîrļe) [akc. șopîrlă] (i. s.) — (zool.) gušter (Lacerta muralis) ∎ ĭastă duauă fĭelurĭ đi șopîrļe, una murgă, traĭașće pin luokurĭ petruasă, da alaltă, vĭarđe, măĭ mult sa gasîașće pin buĭeḑarĭ — ima dve vrste guštera, jedna braonkasta, živi po kamenjarima, a druga, zelena, više se nalazi po budžacima ♦ sin. gușćiră (Tanda) [Por.] ♦ rum. șopârlă

Șovarna [akc. Șovarna] (i. ž.) — (top.) (hidr.) Šovarna, potok na međi Crnajke i Tande u Gornjem Poreču, desna pritoka Crnajke; nađeni tragovi rudarstva iz prve polovine XVIII veka ∎ la Șovarna a fuost ńiskaĭ rudńiśe đi bătrîńață — na Šovarni su u davnini bili neki stari rudnici [Por.] ♦ rum. șovârna

șovîrnuog (șovîrnuagă) (mn. șovîrnuoź, șovîrnuaźe) [akc. șovîrnuog] (prid.) — bogalj ∎ s-a žukat ku buamba ś-a ramas dupa rat, buamba a pokńit, ĭ-a rupt piśuoru șî ĭel pănă la muarće a fuost șovîrnuog — igrao se bombom koja je ostala iza rata, bomba je pukla, pokidala mu je nogu i on je sve do smrti bio bogalj ♦ var. șovîrnog ♦ sin. șkĭuop, oluog [Por.] ♦ rum. șovârnog ♦ etim. < Ukr. ševernogiĭ

șpilkă (mn. șpilś) [akc. șpilkă] (i. ž.) — ziherica, kopča ∎ șpilkă ĭe un fĭeļ đe ļegatură, o kuopśe ku kare sa prinđe kîrpa, șalu, krețanu — „špilka” je vrsta pribadače, kopča kojom se pribadaju marama, šal, krecan [Pad.] ♦ dij. sin. gĭanță, kuopśe [Por.] ♦ rum. spilcă ♦ etim. < Rus. шпилка

ștrimf (mn. ștrimfĭ) [akc. ștrimf] (i. m.) — čarapa ∎ ștrimf poće să fiĭe muĭeresk șî omińesk, la bufań s-ar fakut đe lînă or kă đe bumbak — čarapa može biti ženska i muška, kod Bufana se izrađivala od vune ili pamuka ∎ ștrimfi aĭ omińeșć ar avut flori, aļi muĭereșć ar fost împļićiće ku śipkă — muške čarape imale su cvetiće, a ženske su bile pletene sa čipkom [Buf.] ♦ dij. sin. śarap [Por.] ♦ rum. ștrimf ♦ etim. < nem. Strümpfe

șukĭat (șukĭată) (mn. șukĭaț, șukĭaće) [akc. șukĭat] (prid.) — (med.) blesav, blentav, umno poremećen ∎ uom șukĭat, prostavĭelă, vorbĭașće naĭurļa, nu șćiĭe đi ĭel — blesav čovek, prostak, govori gluposti, ne zna za sebe ♦ sin. kîpiĭat [Por.] ♦ rum. șucheat ♦ etim. < mađ. süket

șukĭatură (mn. șukĭaturĭ) [akc. șukĭatură] (i. ž.) — (med.) blesavko, blenta; umobolnik ∎ s-a luvat dupa o șukĭatură đi baĭat, ș-a fuźit đi la parinț — uhvatila se sa nekom blentom od momka, i pobegla od roditelja ♦ sin. kăpiĭatură [Por.] ♦ rum. șucheatură

șuop (șuapă) (mn. șuopĭ, șuape) [akc. șuop] (prid.) — (o razumu) glup, priglup; tup, koji teško shvata; tvrdoglav; šašav ∎ sa faśe șuop, sî ginđaskă lumĭa kî n-a șćut śe faśe — pravi se glup, da misle ljudi da nije znao šta radi (Rudna Glava) ∎ nu ći faśa șuop, kă će șćiu bińe — ne pravi se glup, jer te dobro znam ∎ o muĭare șuapă, đe o sută đi uorĭ să-ĭ spuń, nu măĭ ĭa la kap — glupa žena, sto puta da joj kažeš, neće shvatiti (Crnajka) ∎ șuop ĭe uom tare đe kap kare n-askultă đe ńima — „šop” je tvrdoglav čovek koji ne sluša nikoga (Tanda) [Por.] ∎ șuop ĭe uom tare đe kap — „šop” je tvrdoglav čovek (Krivelj) ∎ șuop ĭe uom pruost la kap — „šop” je priglup čovek (Osnić) [Crn.] ♦ dij. var. șop ∎ șop la noĭ pe sîrbĭeșťe ar fi „șașăv” — „šop” bi kod nas na srpskom značilo „šašav” (Radujevac) [Kmp.]

șușa (mn. șușele) [akc. șușa] (i. ž.) — put ∎ pănă la oraș să merğ tot pe șușa, să nu daĭ de drept pe potekă — do varoši da ideš samo putem, nemoj da ideš prečicom ♦ sin. drum, kaļe


Copyright (R) 2011-2017: Paun Es Durlić, All rights reserved