   
 |
|
(2784) pinćin (rom. pinten)  ostruga [imenica]pinćin (mn. pinćiń) [akc. pinćin] (i. m.) — ① (ornit.) ostruga, rožnata izraslina na zadnjem delu petlovih nogu ∎ kokouș bun, are tare pinćiń la piśuare — dobar petao, ima jake ostruge na nogama ② pramen bele dlake na zadnjem delu konjskog kopita ∎ kalu ku pinćiń la piśuare — konj sa belom kiticom na kopitama ♦ sin. kișiță [Por.] GIȚĂ KÎTAŃIȚĂ Pi śe đal, pi śe kulmiță Suĭe Giță Kîtańiță, Ku Stankuța aluĭ mîndruță. Amînduoĭ pĭe kalușăĭ, Kalușăĭ sfaĭțarĭeșć, Ku dăngaļe pĭe spinare, Ku trkuaļe pĭe supt puaļe Pinćiń sînt la triĭ piśuare. Đin kînćik „Giță Kîtańiță”, a spus: Bora Paunović, a skris: Durlić, 31. III 2014, Arnaglaua. [Por.] Grupa reči: Delovi tela ljudi, životinja i ptica [=221 pojam] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE pínten (pínteni), s. m. – 1. Obiect de metal la cizmele călăreților. – 2. Formațiune cornoasă la piciorul cocoșului. – 3. Dig, zăgaz, contrafort. – 4. (Trans.) Năframă pe care mireasa o dăruiește mirelui la nunțile populare. – Var. pintene, Mold. pintin. Sl. pętino „călcîi” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 223; Byhan 325), cf. pol. pięta „călcîi”, lituan. pentinnas „pinten”. – Der. pintenaș, s. m. (nemțișor, Delphinium consolida); pintenat (var.împintenat), adj. (prevăzut cu pinteni); împintena, vb. (a da din pinteni, a îmboldi); pintenel, s. m. (nemțișor, plantă; văl de mireasă). Din rom. provine sb. pintjena (Dacor., X, 34). Sursa: DER (1958-1966) Link : pinten |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||