|
|
(1926) blagă (rom. blagă) blago [imenica] blagă (mn. blîăź) [akc. blagă] (i. ž.) — blago, bogatstvo, imućnost ∎ vićiļi sînt mare blagă đi saćień — stoka je veliko blago za seljaka [Por.] Etimologija: srb. blago Grupa reči: negrupisano [=692 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE blágă (blắgi), s. f. – Avut, bogăție. Sb. blago (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac). Se folosește mai ales în Banat și Trans. Sursa: DER (1958-1966) Link : blagă |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||