     
 |
|
(2009) koļașă (rom. coleașă)  kačamak [imenica]koļașă (mn. koļieș) [akc. koļașă] (i. ž.) — (nutr.) kačamak, jelo od tvrdo skuvanog kukuruznog brašna ∎ koļașă sa faśe đin fańină đi kukuruḑ — kačamak se pravi od kukuruznog brašna ∎ vasu în kare sa fĭarbe koļașa sa kĭamă feruaĭkă — sud u koji se kuva kačamak zove se kotao ∎ koļașa în feruaĭkă sa mĭastîkă ku kuļeșărĭu — kačamak se u kotliću meša kačamalom ∎ dupa śe ĭe gata, koļașa sa tuarnă pi fund — kada je gotov, kačamak se sipa na lopar ∎ koļașa ĭe mistakată bun dakă nu sa prinđe đi źeĭśće — kačamak je dobro promešan ako se ne lepi za prste [Por.] ♦ dij. sin. mamaļigă [Kmp.] Etimologija: bug. kulijaša, srb. kuliješ Grupa reči: Ishrana, jela, pića, zadovoljstva [=211 pojam] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE COLEÁȘĂ, coleșe, s. f. (Reg.) Mămăligă (moale). ♦ Un fel de terci făcut din făină de grâu fiartă sau prăjită în unt sau în untură. – Din scr. kuliješ, bg. kulijaša. Sursa: DEX98 (1998) coleáșă f., pl. eșe și eșĭ (bg. kulĕáša, sîrb. kuliješ, gen. -ješa, rut. kuliš, tercĭ, kuléša, mămăligă, probabil d. ung. köleskása, d. köles, meĭ, și kása, coleașă). Olt. Fertură [!] de grisă [!] ș. a. Munt. (Ĭal.). Cĭulama fără carne. A se face coleașă, a se coleși, a se cofleși. – În Ban. Trans. Maram. coléșă, în Mold. nord culéșă, mămăligă. Sursa: Scriban (1939) Link : coleaşă |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||