|
|
(2435) uară2 (rom. oară) puta [imenica] uară2 (mn. uorĭ) [akc. uară] (i. ž.) — put, puta ① (u jednini u izrazima, za broj veći od jedan) drugi put, drugom prilikom; ponovo ∎ îz ḑîk odată ka la uom, đ-aduoĭļa uară dau ku pumnu — kažem ti jednom kao čoveku, a za drugi put (=ako treba da ti ponovim), udaram pesnicom ∎ vin adauară — dolazim idući (sledeći, drugi) put ∎ aț spun a trîĭ-ļa uară — kažem ti po treći put ∎ aĭde akuma să lukrăm, đ-adauară nu puot să vin — hajde sada da radimo, drugi put ne mogu doći ② (u mn.) više puta, veći broj puta ∎ ĭ-am spus đi duaă uorĭ, da iĭ spun șî ḑîaśe uorĭ dakă trăbuĭe — rekao sam mu dva puta, a kazaću mu i deset puta ako treba [Por.] Etimologija: lat. hora Grupa reči: Zanati, alati, tehnika, oružje, mere, brojevi, poslovi, aktivnosti [=503 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE oáră1 f., pl. orĭ (lat. hôra, d. vgr. óra, it. pv. ora, fr. heure, sp. pg. hore. V. oră). Dată (ca termin care formează adverbe de timp și de repetițiune): întîĭa oară, a doŭa oară, de doŭă orĭ (nu o dată), de multe orĭ, adese-orĭ, une-orĭ, rare-orĭ, orĭ de cîte orĭ. – În Munt. est oare: a doŭa oare. Sursa: Scriban (1939) OÁRĂ1 ori, s. f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul în care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumulând valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un bloc de trei ori mai mare decât cel construit anul trecut. ◊ Loc. adv. De multe ori sau (exclamativ) de câte ori! = în repetate rânduri, adesea. De puține ori = rareori. De câte ori = de fiecare dată. ◊ Loc. conj. Ori de câte ori = în toate rândurile, în toate cazurile când..., de fiecare dată. – Lat. hora. Sursa: DEX09 (2009) Link : oară |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||