   
 |
|
(2490) mîńe (rom. mâine)  sutramîńe [akc. mîńe] (pril.) — sutra, idući dan ∎ mîńe ĭe sîrbatuare, nu sa lukră ńimika — sutra je praznik, ne radi se ništa ∎ ĭerĭ, astîḑ șî mîńe am guoșć — juče, danas i sutra imam goste ∎ astîḑ-mîńe, nu sa șćiĭe kînd — danas-sutra, ne zna se kad ∎ traĭesk đi astîḑ pănă mîńe — živim od danas do sutra ♦ up. păĭmîńe [Por.] Etimologija: lat. mane Grupa reči: Vremenske jedinice i ciklusi (etnokalendar) [=107 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE MẤINE adv. În ziua care urmează celei de azi. ◊ Loc. adj. De mâine = a) din ziua următoare celei de azi; b) din viitorul apropiat. ◊ Expr. Pe mâine, formulă de salut la despărțire, indicând o reîntâlnire în ziua următoare. ♦ În viitorul apropiat; în viitor, cândva. ◊ Expr. Ca mâine (-poimâine) sau mâine-poimâine = într-un viitor apropiat, (în) curând. De mâine în... zile (sau săptămâni, luni) = peste... zile (sau săptămâni, luni). – Lat. mane. Sursa: DEX98 (1998) mî́ne (est) și mî́ĭne (vest) adv. (lat. mane, dimineața, la începutu zileĭ; it. mane. Cu înț. rom. se zice it. dimani și domani, pv. dama[n] , fr. demain, cat. dema [lat. *demane], sp. mañana, pg. amanhâ. V. mînec și dimineață). În ziŭa următoare celeĭ de azĭ: mă voĭ duce mîne, că azĭ n´am timp. Mîne dimineață (mîne la amează [!], mîne seară, mîne noapte), mîne în timpu diminețiĭ (ameziĭ, seriĭ, nopțiĭ). Ca mîne, curînd, nu peste mult timp: ca mîne vom muri. – Se zice și mînĭ, maĭ ales în mînĭ dimineață, mînĭ poĭmînĭ. Mare lucru să nu ploaĭe la vre-o mînĭ (adică: mîne, poĭmîne. VR. 1909, 12, 422). Sursa: Scriban (1939) Link : mâine |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||