 
 |
|
(2613) sus (rom. sus)  goresus (pril.) — gore; iznad ∎ stîaļiļi sînt sus, pi śierĭ — zvezde su gore, na nebu ∎ đi sus — gornji, odozgore, koji je iznad, sa gornje strane ∎ zbuara pi sus — leti iznad tla, na visini; visoko ∎ (fig.) mĭarźe pi sus — ide ne gledajući nikog; ide dignuta nosa ♦ supr. źuos Por.] (stih) Sus în sus, la đalu Śerńi, / Unđe kîntă puĭu mĭerļi. — Gore, gore, navrh Černe, / Gde mi peva pile kosa. (Iz istoimene pesme) ◊ (izr.) S-a dus sus. — (dosl.) Otišao je gore (=popeo se na visok položaj u društvu, uspeo u životu). ◊ Al đi sus. — Onaj višnji. Bog. ◊ Al đi sus vĭađe tuot! — Onaj odozgore vidi sve! ◊ A pus-o sus! — (dosl.) Stavio je gore! (=sklonio nešto na sigurno mesto; iz vremena kada nije bilo nameštaja u kući, već su se stvari kačile o klinove na zidovima ili na tavanskim gredama, van dohvata ruke). (Zapis: Durlić, Rudna Glava, druga pol. XX veka) [Por.] Etimologija: lat. susum (= sursum) Grupa reči: Prostor, odnosi u prostoru, položaj, orijentacija i kretanje [=348 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE sus, adv. – 1. Deasupra, în înălțime. – 2. În direcția munților. – 3. În direcția izvorului unei ape. – 4. În locul anterior. – În sus, spre deal, spre înălțime. – Pe sus, în înălțime; cu un mijloc de transport; cu forța. – Mai (pre)sus, peste, deasupra. – Cel de sus, Dumnezeu. – 5. (Interj.) Hai, înainte. – 6. (Prefix) Înainte, în locul anterior; sus-amintitul. – 7. (S. n.) Parte superioară sau anterioară. – Mr. (n)sus, megl. (an)sus, istr. sus. Lat. sūsŭm (Pușcariu 1703; REW 8478), forma vulgară de la sūrsŭm, cf. vegl. sois, it. su(so) , calabr., prov., v. fr., cat. sus, sp., port. suso. – Der. susean, s. m. (muntean, locuitor de pe platou). Sursa: DER (1958-1966) Link : sus |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||