|
|
(3462) grab (rom. grabă) žurba [imenica] grab ([akc. grab] (i. m.) — žurba, jurnjava ∎ l-aĭ găzdoćiń tuot s-a lukrat ku grab — kod bogataša sve se radilo u žurbi ∎ kînd lukri đin grab îț ĭasă pi nas, kî śuava-ț skapă, șă ći mînă să-l faś pĭadauară — kad brzaš u poslu izađe ti na nos, jer nešto ispustiš, pa te tera da ga radiš nanovo ∎ (u izr.) nu mi đi grab — nije mi hitno; ne žuri mi se ♦ sin. zort, vuraĭală [Por.] ∞ grabi (izr.) Lukru đin grab nuĭe ńiś un lukru. — Posao u žurbi nije nikakav posao. (Zapis: Durlić, Rudna Glava, druga pol. XX veka) [Por.] Grupa reči: Prostor, odnosi u prostoru, položaj, orijentacija i kretanje [=360 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE GRÁBĂ s. f. Tendință, intenție, dorință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; iuțeală, viteză (mare) cu care se face ceva; zor1, grăbire. ◊ Loc. adv. În grabă sau în graba mare = grabnic, repede. – Din grăbi (derivat regresiv). Sursa: DEX09 (2009) Link : grabă |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||