   
|
|
(3988) kukuoĭ (rom. cucui)  čvoruga [imenica]kukuoĭ (mn. kukuaĭe) [akc. kukuoĭ] (i. s.) — (med.) čvoruga, čvrga ∎ a kaḑut, a dat ku kapu în pĭatră șî-n frunće ĭ-a ĭeșît un kukuoĭ ka uou — pao je, glavom je udario u kamen, i na čelu mu je iskočila čvoruga ko jaje ∎ la kuot are un kukuoĭ mik înga đi la nașćire — na laktu ima malu čvrgu još od rođenja ♦ up. gogoașă [Por.] Etimologija: lat. *cucullius Grupa reči: Telesne i duhovne bolesti ljudi i životinja, i lečenje [=254 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE CUCÚI, cucuie, s. n. 1. Umflătură, proeminență care se face la cap, provocată de lovirea cu un corp tare. V. contuziune. Cucuiul îi ieșise în frunte ca o nucă. CAMILAR, TEM. 96. Brațele... erau pline de vînătăi, capul plin de cucuie. PAS, Z. IV 114. Fugea greoi și cu palma stîngă se freca la cucuiul ce i se iscase de lovitură. SADOVEANU, M. C. 17. 2. (Regional) Moț de pene la capul păsărilor. Pui, pui, pui, Vin la cușcă să te - ncui, Să - ți pun mina pe cucui. SEVASTOS, N. 305. Sursa: DLRLC (1955-1957) CUCÚI, cucuie, s. n. 1. Umflătură la cap provocată de lovirea cu un corp tare. 2. (Reg.) Moț de pene pe cap la unele păsări. – Lat. *cucullius (= cucullus). Sursa: DEX09 (2009) Link : cucui |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||