Kartica reči Reč obrađena: 22.05.2018

U sufinansiranju projekta 2015. i 2018. godine učestvovalo je Ministarstvo kulture RS

Sve fraze

Spelovanje vlaških fraza

Conv. in română:

Konv. u VNS:

Skraćenice:

Karta oblasti:

Copyright:

Br. pogleda:

616

V A Ž N O
Godine 2023. priređena je štampana verzija Vorbara
kao znatno izmenjena i proširena knjiga na 750 strana!
Želite da vidite:
... ili da naručite knjigu po sniženoj ceni od 2500 din:

       

 (4833) tată (rom. tată) tata  [imenica]
tată (mn. tăț) [akc. tată] (i. m.) — (srod.) tata, otac ∎ tata ĭe uomu mumi, ku kare m-a fakut — tata je mamin muž, sa kojom me je rodio ∎ tata ĭe parinćiļi mĭeu — tata je moj roditelj ∎ n-a trait bun ku tatî-su, șî s-a dat bășka kum s-a-nsurat — nije dobro živeo sa svojim ocem, pa se odvojio čim se oženio ♦ up. taĭkă [Por.] ∞ ńam

Etimologija: lat. tata
Grupa reči: Brak, porodica, srodstvo [=85 pojmova]
Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek
Područje: 05 Munćani (Porečani)

IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE


tátă (-ți), s. m. – Părinte. – Var. tătîne, pl. tătîni. Mr. tată, pl. tătîni, megl. tată, pl. tătǫni, istr. tǫtę. Lat. tata (Diez, I, 413; Pușcariu 1718; REW 8596; Densusianu, Hlr., 139; Pușcariu, Lr., 281), cf. vegl. tuota, alb. tatë, it. de S. tata, it. dial. tato „tată, bunic”, tata „stăpînă”, v. fr. taie, sp., port. tata. Der. din sl. tata, cf. sb., ceh., pol. tata, mag. tata (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Miklosich, Lexicon, 983) nu este probabilă; coincidența se explică prin izvorul expresiv comun, cf. și gr. τάτα, ngr. τατᾶς. Uz general (ALR, I, 152). Are decl. dublă, datorată aspectului său formal; art. tata și tatăl, genitiv tatei și tatălui. Această ultimă formă pare să se explice prin nevoia de a împiedica întîlnirea unei terminații f. cu posesivul m. spune tatălui tău, nici o dată tatei său; din același motiv se preferă uneori folosirea fără flexiune spune tată - tău, sau cu art. antepus, ca la numele proprii spune lui tată - său. Var. tătîne se explică de obicei prin forma vulgară a lat. tata (Densusianu, GS, 139; Rosetti, I, 104), cf. barba, barbanis „unchi dinspre tată”; dar această declinare este de origine germanică și ne putem îndoi că a influențat latina din Dacia. Este vorba probabil de -ne paragogic, ca în it. (Rohlfs, It., 432), cf. cine, sine, sau susținută de echilibrul tată - tătîni cu frate - frățîni sau cu om - oameni (ca noră - nurori, față de soră - surori). – Der. tătînesc, adj. (înv., patern). Sursa: DER (1958-1966)

Link : tată
Dopunska pretraga
Po gnezdu reči:  

ńam

aa
  
ăă
  
bb
  
țț
  
čč
  
ćć
  
dd
  
  
ğğ
  
đđ
  
ďď
  
ee
  
ff
  
gg
  
hh
  
ii
  
îî
  
ĭĭ
  
kk
  
ll
  
ļļ
  
mm
  
nn
  
ńń
  
oo
  
pp
  
rr
  
ss
  
şş
  
śś
  
tt
  
ťť
  
uu
  
vv
  
zz
  
žž
  
źź