  
|
|
(5360) kalka (rom. călca)  gaziti [glagol]kalka (ĭuo kalk, ĭel kalkă) [akc. kalka] (gl. p. ref.) — gaziti, koračati ∎ l-a kalkat vaka, șă-ĭ s-a unflat piśuoru, nu puaće să mĭargă — nagazila ga je krava i otekla mu noga, ne može da hoda [Por.] Etimologija: lat. calcare Grupa reči: Prostor, odnosi u prostoru, položaj, orijentacija i kretanje [=348 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE călcà v. 1. a apăsa cu călcâiul: a călca struguri; 2. a strivi: la călcat o trăsură; 3. a păși, a umbla: a călca ușor (v. popă); 4. a surprinde, a ataca pe neașteptate: lau călcăt hoții; 5. a năvăli și prăda: ne calcă păgânii și țara - i în peire AL.; 6. a se întinde pe un loc străin, a-l ocupa pe nedrept: îmi calcă moșia; 7. fig. a viola, a înfrânge: a călca o poruncă, o lege, un jurământ; 8. a netezi rufe, stofe, apăsându-le cu un fier cald; 9. a se călca, se zice de cal când cu picioarele dinapoi pălește pe cele dinainte. [Lat. CALCARE]. Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) Link : călca |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||