   
|
|
(6214) pită (rom. pită)  hleb [imenica]pită (mn. piț) [akc. pită] (i. ž.) — (nutr.) hleb ∎ pita a skumpit, kă grîu n-a rođit ano-sta — hleb je skup, jer žito nije rodilo ove godine [Buf.] ∎ nuĭe pită făra sapă — nema hleba bez motike (Urovica) [Pad.] ∞ pîńe Etimologija: bug. srb. pita Grupa reči: Ishrana, jela, pića, zadovoljstva [=211 pojam] Reč zapisao: Durlić Mesto: Majdanpek Opština: Majdanpek Područje: 17 Bănăţeni (Bufeni) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE PÍTĂ, pite, s. f. (Reg.) 1. Pâine. ◊ Compus: pita - vacii = ciupercă comestibilă, cu pălăria roșcată-cenușie, cu carnea albă, care devine albastră în contact cu aerul (Boletus bovinus). 2. Fig. Hrană necesară pentru trai; mijloace de existență; p. ext. slujbă, funcție, post. – Din bg. pita. Sursa: DEX09 (2009) pítă f., pl. e (bg. sîrb. pita, lipie, d. vsl. pitati, a hrăni; ung. pita, pite, turc. pidé, pité, ngr. pita. V. pedea). Trans. Mold. Pop. orĭ fam. Pîne. Vechĭ. A fi întro pită cu tatăl tăŭ, a nu fi ajuns încă să plăteștĭ bir. Pita vaciĭ (Trans.), un fel de pitarcă (bolétus edúlis). – Mold. pop. chítă. Sursa: Scriban (1939) Link : pită |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||