Reč fară nije obrađena kao osnovna reč!

Reč fară u karticama drugih reči
Br	Vlaški	Rumunski	Srpski	Gnezdo reči	Reč u umotvorinama	Akcija
1690	đispăturat	despăturat	расклопљен	đispăturat (đispăturată) (mn. đispăturaț, đispăturaće) [akc. đispăturat] — rasklopljen ◊ a lasat novina đispăturată pi astal a fară, șî vîntu ĭa skimotoșît fuoiļi — ostavo je novine rasklopljene napolju na stolu, i vetar je zgužvao listove ♦ sin. đisfoĭat [Por.] ∞ đispătura		[Vidi]
3033	gușăĭ	gușei ?	очни црв	gușăĭ (mn. gușăĭi) [akc. gușăĭ] (i. m.) — (zool.) očni crv (Loaloa ?) (Filaria bancrofti ?) (Paragordius tricuspidatus ?) ◊ (vet.) gușăĭi sa fak la viće în uoki, măĭ mult la vaś șî la buoĭ — očni crvi se javljaju kod stoke, najčešće kod krava i volova ◊ (med.) kînd a vaḑut gușăĭu în uokĭu buoluĭ, aĭ batrîń l-a ļegat țapîn în razbuoĭu dă potkovit, șî ku ļingura ĭ-a skuos uokĭu a fară; a prins gușăĭu ku aku șî la lupadat, a uokĭu a spalat ku mĭare, șî la prontuors înapuoĭ — kada su videli očnog crva u očima vola, stari su vola vezali čvrsto u potkivačkom ramu i kašikom mu vadili oko napolje; crva su hvatali iglom i bacali, a oko bi namazali medom i vratili nazad ♦ up. gușă ♦ sin. șărpuț, tuortu tarturuĭ [Stig] ∞ vlaș		[Vidi]
5060	îngalḑî	încălzi	загрејати	îngalḑî (ĭuo îngalḑăsk, ĭel îngalḑașće) [akc. îngalḑî] (gl. p. ref.) — zagrejati, zagrejavati ◊ a fakut fuoku la kamin, ș-a îngalḑît oźaku bińe kă vin kopiĭi đ-a fară îngețaț đi frig — naložila je vatru na kaminu, i dobro zagrejala odžak, jer dolaze deca spolja smrznuta od hladnoće ◊ tare sa îngalḑît sî sa prindă la lukru șî sî sa muće în oraș — jako se zagrejao da se zaposli i preseli u grad ♦ / < în+kalḑî [Por.] ∞ kald		[Vidi]
3103	ńinźe	ninge	снежити	ńinźe (ĭuo ńing, ĭel ńinźe) (gl. p.) — (o snegu) snežiti, padati ◊ kađe zapada, ńinźe, dragu kopiĭilor đ-al mare — pada sneg, sneži, velika dečja radost ◊ n-a ńins đemult — nije padao sneg odavno ◊ nu ńinźe zapadă, numa mĭarźe đin śierĭ o șļapiță — ne pada sneg, nego ide s neba neka bljuzgavica [Por.]	(Ima umotvorina!)	[Vidi]
6039	verźauă	vergea	узлењача	verźauă1 (mn. verźaļe) [akc. verźauă] (i. ž.) — (tehn.) uzlenjača, uzlenak, privržanj ◊ verźaua ĭe bît đi ļemn bagat în žgĭabu sululuĭ đinapuoĭ a razbuoĭuluĭ, đi kare ĭe ku ață gruasă ļegată urḑala ku kîpatîńiļi al đinapuoĭ — uzlenjača je drveni štap umetnut u žljeb zadnjega vratila razboja, za koji je debelim koncima vezana osnova svojim zadnjim krajem ◊ kînd sa gaćașće țasutu, verźaua pikă șî fĭaćiļi marĭ o prind ku đințî șî ĭasă a fară, să audă śe nume măĭ întîń o sî sa pumeńaskă, kă dupa așa baĭat o sî sa mariće — kad se tkanje svrši, uzlenjača ispadne, i devojke je hvataju zubima i izlaze napolje da čuju koje će se prvo muško ime pomenuti, jer će se za takvoga momka udati [Por.] ∞ razbuoĭ		[Vidi]