Reč înkarkată nije obrađena kao osnovna reč!

Reč înkarkată u karticama drugih reči
Br	Vlaški	Rumunski	Srpski	Gnezdo reči	Reč u umotvorinama	Akcija
2956	kopiļi	copili ?	копилити	kopiļi (ĭuo ma kopiļiesk, ĭa sa kopiļiașće) [akc. kopiļi] — kopiliti, okopiliti se, roditi kopile ◊ a ramas înkarkată ku vrunu, șî kînd a veńit vrĭamĭa, s-a kopiļit sîngură vrunđiva în munće — ostala je trudna s nekim, i kad je došlo vreme, okopilila se sama negde u planini ◊ măĭ urit ĭe đi fată mare kînd sa kopiļiașće — najružnije je za devojku kada rodi kopile [Por.] ∞ kopil		[Vidi]
4642	muĭare	muiere	жена	muĭare (mn. muĭerĭ) [akc. muĭare] (i. ž.) — žena; supruga ◊ satu ĭe pļin đi muĭerĭ ńimîritaće — selo je puno neudatih žena ◊ uomu a dat dumńeḑîu, da muĭarĭa draku — bog je stvorio čoveka, a ženu đavo ◊ o gramadă đi muĭerĭ sa dusîră la morminț — gomila žena ode na groblje ◊ asta ĭe muĭarĭa mĭa — ovo je moja žena ◊ muĭarĭa lu tuoĭa ĭe întođiuna măĭ bună đikît anuastră — tuđa žena je uvek bolja od naše ◊ muĭare greuańe, muĭare înkarkată — trudnica ♦ sin. soțîĭe [Por.]		[Vidi]
4043	rînd	rând	ред	rînd (mn. rîndurĭ) [akc. rînd] (i. s.) — 1. red, niz ◊ a batut klopîtu, șî tuoț șkolari a statut în rînd — lupalo je zvono i svi đaci su stali u red ◊ mĭarźe tuot pi rînd — ide sve po redu ◊ la urmă șî ĭel a doaźuns la rînd — na kraju je i on konačno došao na red 2. sređenost, uređenost; sklad ◊ la iĭ în kasă nuĭe ńiś un rînd — u njihovoj kući nema nikakvog reda ◊ muĭarĭa fara rînd — neuredna žena 3. menstruacija ◊ a kîpatat rîndu muĭerĭesk, nuĭe înkarkată — dobila je menstruaciju, nije trudna 3. (u izr.) ovaj put, ovom prilikom ◊ đi rîndo-sta a skapat, đ-altadată nu — ovoga puta je utekao, drugi put neće ♦ sin. șuk [Por.]		[Vidi]
6181	ușura	ușura	породити се	ușura2 (ĭuo ma ușuor, ĭel sa ușurĭaḑă) [akc. ușura] — (med.) poroditi se ◊ nora ńi înkarkată, șă nu pućem ĭeșî ku uoĭļi la munće, pănă nu sa va ușura — snajka nam je trudna, i nećemo moći izaći sa stokom u planinu, dok se ne bude porodila ♦ sin. nașće ♦ up. greuańe [Por.] ∞ ușuor		[Vidi]
3418	vomatură	vomătură	повраћање	vomatură (mn. vomaturĭ) [akc. vomatură] (i. ž.) — 1. (med.) (zast.) povraćanje, povraćka ◊ puaće-fi înkarkată, kînd a prinso atîta vomatură — možda je trudna, kad je spopalo toliko povraćanje ♦ sin. inov. vîrsatură 2. (tehn.) isipavanje, rasipanje, paranje, rasturanje ◊ klańa stă strîmbă, șî kînd va baća vrun vînt tare, o să fiĭe așa vomatură đi fîn đi n-o sî-l măĭ adunăm vĭek — plast stoji nakrivo, i kad bude dunuo neki jak vetar, ima da bude takvo rasipanje sena, da ga nećemo sakupiti nikad [Por.] ∞ voma		[Vidi]