   
 |
|
(1144) ćuok1 (rom. cioc)  kljun [imenica]ćuok1 (mn. ćuokurĭ) [akc. ćuok] (i. m.) — (orn.) kljun ∎ tuaće pîăsîrļi au ćuok, șî pi aĭa sî aļeg đin žuavińiļi aļilalće — sve ptice imaju kljun, i po tome se razlikuju od ostalih životinja [Crn.] ♦ dij. sin. ćik [Por.] (izr.) Barba ćuok, meso ĭuok! — Čiča s bradom, a mesa nema! (Ostatak iz neke zaboravljene priče, u kojoj se verovatno ismejavao čovek, koji je sa šiljatom bradicom „terao modu” da liči na bogataša, a u stvari je bio puki siromah. Zapis: Durlić, čuo u selima Gornjeg Poreča). [Por.] Grupa reči: Delovi tela ljudi, životinja i ptica [=221 pojam] Reč zapisao: F. Paunjelović Mesto: Osnić Opština: Boljevac Područje: 06 Munćani (Crnorečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE CIOC2 ~uri n. 1) (la păsări) Formație cornoasă care constituie o prelungire a gurii; plisc; clanț. ◊ ~ul-berzei plantă erbacee mirositoare, cu tulpina erectă, cu frunze digitat-lobate și cu fructul o capsulă. ~-întors pasăre migratoare acvatică, de talie mare, cu plisc subțire, întors în sus, cu picioare lungi și cu penaj alb-negru. 2) fig. Parte terminală alungită și ascuțită a unui obiect; vârf. 3) Barbă mică și ascuțită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; barbișon; țăcălie. Om care poartă ~. 4) Gură subțiată și alungită a unui vas. 5) depr. Gură a omului. / Cuv. autoht. Sursa: NODEX Link : cioc | |
 Klikni na sliku za povećanje! Click to image for big foto! | Ćuoku alu uļ - orlov kljun. |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||