   
 |
|
(2650) gînd (rom. gând)  misao [imenica]gînd (mn. gîndurĭ) [akc. gînd] (i. s.) — (psih.) ① misao ∎ ĭut ka gîndu — brz kao misao ∎ ăĭ vińe la uom gînd urît, șî faśe aĭa śe n-ar trăbui — dođe čoveku ružna misao, i čini ono što ne bi trebalo ② zamisao, ideja; namera; plan ∎ ĭ-a dat în gînd — setio se; dobio je ideju ∎ înga đi la ćińerĭață avut đi gînd sî fakă kasă, ama ńiśkînd n-a putut să aduńe bań đestuĭ — još od mladosti je imao nameru da napravi kuću, ali nikad nije mogao da sakupi dovoljno para ∎ are đi gînd sî sa însuare — ima nameru da se ženi ③ um; pamet ∎ nu puaće uomu să tuńe în gîndu lu muĭare — ne može čovek da uđe u ženski um ∎ nu ći purta dupa gîndu lu tuoĭa — ne povedi se za tuđom pameću ④ sećanje, pamćenje ∎ kînd îĭ dă-n gînd kum a trait la ćińerĭață, îĭ vińe sî sa plîngă — kad se seti kako je živeo u mladosti, dođe mu da plače ∎ batrîn, ama țîńe bińe-n gînd tuot ś-a-nvațat đi la parinț — mator, ali pamti dobro sve što je naučio od roditelja ⑤ zaboravaljanje ∎ ĭ-a luvat vuorba, ama ĭel n-a pĭerdut đin gînd ś-a vrut să spună — oduzeo mu je reč (prekinuo ga u govoru), ali on nije zaboravio šta je imao na umu da kaže ∎ ĭartă ma, tu mĭ-aĭ spus frumuos, ama m-am bulnavit, șî mĭ-a ĭeșît đin gînd — oprosti mi, ti si mi lepo rekao, ali ja sam se razboileo, pa sam zaboravio ♦ sin. minće [Por.] (pit.) Śe ĭe măĭ ĭut pi pomînt? (Gîndu!) — Šta je najbrže na svetu? (Misao). (izr.) Ĭut ka gîndu, tare ka pomîntu! — Brz kao misao, jak kao zemlja! (zag.) K-o nuĭauă kuprind lumĭa tuată. (Gîndu) — Jednim prutom ceo svet zahvatam. (Misao) (Zapis: Durlić, Rudna Glava, 1984) [Por.] Etimologija: mađ. gond Literatura: Паун Ес Дурлић, Влашке загонетке из Рудне Главе и околине, „Развитак” бр. 2, Зајечар 1984, стр. 101 Grupa reči: Osećanje, mišljenje, narav, osobine i fiziologija čoveka [=459 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE GÂND, gânduri, s. n. 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare. Îi treceau multe gânduri prin cap. ◊ Expr. A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee. A-și lua (sau a-și muta) gândul = a nu se mai gândi; a renunța la orice speranță. Ca gândul= extrem de repede. (Dus sau căzut etc.) pe gânduri= absorbit de ceva intim, nelegat de realitatea imediată. A sta pe (sau la) gânduri= a chibzui, a reflecta (mult); a șovăi. A pune(pe cineva) pe gânduri= a îngrijora (pe cineva). A-și face (sau a intra etc. la) gânduri = a se îngrijora. A-i sta gândul la ceva = a fi preocupat de ceva. 2. Închipuire, imaginație, fantezie; inspirație. Gândul îl purta departe. 3. Loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie. I-a ieșit din gând. ◊ Expr. Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am așteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta. Când cu gândul n-ai gândi = când nici nu te aștepți. A-i da (sau a-i trece, a-i veni) cuiva (ceva) prin (sau în) gând = a-i veni cuiva brusc o idee. 4. Intenție, plan. A venit cu gând bun. ◊ Expr. A-și pune în gând = a lua hotărârea să... A pune (cuiva) gând rău = a avea intenții rele față de cineva. A-l bate (sau a-l paște etc.) gândul = a intenționa, a plănui să... 5. Convingere, părere. 6. Voie, dorință, plac. Toate s-au făcut după gândul lui. – Din magh. gond. Sursa: DEX98 (1998) Link : gând |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||